Oamenii buni

Pe FB, zicea Vlad Mixich foarte frumos: „Să admiri frumusețea fără să o poftești: e ceva ce mulți dintre noi am uitat să facem.”

Eu mă gîndeam cum ar fi oare să ne bucurăm de binele altuia, fără a-l invidia și a face planuri cum să-i dăm în cap pentru a-l aduce la nivelul nostru, ci a învăța de la el pentru a schimba ceva în viața noastră, pe care o mulți și-o considerăm mizerabilă probabil, de cele mai multe ori fără niciun rost.

Cum ar fi oare să trăim dînd fără să ni se ceară, așa cum fac cîțiva oameni buni, pe care am norocul să îi cunosc? Deși nu perfecți, sînt plini de omenie, săritori, bine intenționați și fără interese personale de moment – altele decît de a se simți bine în pielea lor și de a-i ajuta pe cei în nevoie.

Am putea oare să nu stricăm nimic din ce nu se mai poate repara? Să ne abținem de la a răni, jigni, intimida, acuza, elimina, mînji ceea ce putea fi frumos și bun? Să renunțăm la excesul de competiție, vanitate, minciună, iraționalitate, ipocrizie?

De fapt, cred că este în natura omului să fie mereu nemulțumit și numai cîțiva (nesemnificativ statistic) reușesc să-și depășească nevoia continuă de a se compara cu alții, pentru a fi așa cum le place, neinfluențați de nimeni altcineva.

Tristă. Din ce în ce mai tristă. Am mare noroc că am prieteni buni. Ceea ce vă doresc și vouă. Am speranțe!

 

 

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria alegeri, Imbunatatire

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s