Eu? Tu? El? Ea?

„Nu pot să nu mă gândesc unde ar fi fost România astăzi dacă nu i-ar fi fost exterminate elitele după instalarea comunismului. Dacă am fi avut anticorpii morali naturali, nu ne-am mai fi îmbolnăvit atât de uşor de minciună, de hoţie şi de prostie.” Florin Negruțiu

Pînă în 1989, citeam cam tot ce îmi cădea în mînă – doar că nu prea aveam acces la prea multe. La școală, istoria era o selecție de fapte sau interpretări care să servească unui scop și unor interese „de clasă”.

Acasă, ai mei se obișnuiseră să nu prea vorbească în fața noastră – a copiilor – despre subiecte care nu puteau fi discutate în public. Totuși nu reușeau să se abțină și comentau mereu despre viața lor la muncă – ei erau mereu printre cei care munceau pe rupte, iar alții erau cei care avansau, aveau salarii mari și primeau fel de fel de avantaje (posturi, case, prime etc.)

În 1989, au început să povestească – mai ales tata, care era adolescent în timpul războiului și își aducea aminte despre perioada de dinainte de 1948. Așa am aflat despre rege, despre rușii care invadaseră România ca „eliberatori” – deși se purtau ca niște veritabili „cuceritori”, despre colectivizare, despre Canal, despre deportări, despre foamete, despre Securitate.

Bunicul din partea tatălui (nu am apucat să-l cunosc) a fost mai mulți ani în diferite închisori. Vina lui? Avusese un mic atelier mecanic și nu a fost de acord să-l dea pe gratis statului – așa că l-au dus la închisoare și au scăpat de griji! A fost eliberat și a murit în anul următor.

Tatăl meu a fost mobilizat și trimis la muncă forțată, alături de alți tineri – îmi povestea că primeau un colț de pîine și un blid de mîncare – deși munceau 18 ore pe zi, în frig sau pe caniculă, încontinuu morți de foame. Îmi pot doar imagina cum trăiau cei închiși de-adevăratelea, care erau la cheremul gardienilor.

În acest timp, „descurcăreții” (mama îi numea „cei care știau doar să dea din gură”) s-au dat cu forțele „eliberatoare” (de „ocupație”, în realitate), s-au grupat în ceea ce a devenit mai apoi PCR și au început să ocupe toate pozițiile de conducere – în stat, în școli, în administrație, în fabricile naționalizate etc. etc.  (seamănă cumva cu ce trăim astăzi?).

Iar ceilalți au „rezistat” cum au putut – unii au riscat și au luptat sau au fugit din țară, cei mai mulți au ales tăcerea și au suportat teroarea – și-au văzut de munca lor, de familia lor, încercînd să nu iasă cu nimic în evidență și răbufnind din cînd în cînd în sfera lor de siguranță (acasă, în discuțiile cu familia sau prietenii), fără însă să adere la „grupul organizat” care uzurpase puterea în mod nedemocratic.

Și așa au început minciuna, disimularea, preferința pentru mediocritate, ajunse la un grad de generalizare aproape absolută, care continuă și astăzi. Unii mint, pînă ajung și ei să-și creadă minciunile. Alții mint de spaima conflictelor potențiale, deși azi pericolul nu mai este la fel de mare, atunci cînd intri, în mod individual, în contradicție cu „oficialii” statului. Iar alții nu mai pot renunța la obiceiul de a se trage mereu în umbră, pe principiul „capul plecat …”

Ce face sistemul de educație? Îi învață pe copii mai mult să asculte, să se conformeze, să repete ceea ce spun alții…

Ce face mass-media? În loc să informeze, propune mai mult opinii, în loc de știri.

Ce fac mulți oameni? Pleacă din țară în căutarea fericirii, criticînd din depărtare, lăsîndu-i pe alții să rezolve ce nu le place lor aici, ca să se poată eventual reîntoarce la un moment dat, dacă va fi mai bine.

Ce fac alții? Devin conștienți, activi, se implică, se luptă – dar nu există încă suficient de multă lume pentru a schimba trendul și a-i depăși numeric pe cei încă anchilozați în gîndirea din regimul anterior (pe care unii nu l-au prins, dar l-au moștenit, îl au parcă în  sînge!).

Elite? Există și azi, doar că societatea nu le mai arată niciun fel de respect. Să așteptăm ca ele să rezolve situația?

Sau să nu mai gîndim în numere mari și la soluții complexe? Mai bine să facem fiecare ce putem, cum putem mai bine, mai responsabil, mai onest, mai corect! Să fie aceasta misiunea fiecăruia! Acesta este cadoul pe care-l doresc de sărbători!

 

Reclame

Scrie un comentariu

5 decembrie 2017 · 7:55 PM

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.