Despre pseudo-entomologie

Vă mai aduceți aminte de fabula cu greierul și furnica? Greierul, peste vară, se bucură de viață și de libertate, ca și cum ar fi veșnice, mai ales că există de la sine în jurul lui. Iar cînd vine iarna, își dă seama că supraviețuirea în aer liber nu mai este la fel de sigură și de plăcută, așa că cere ajutor și promite că va deveni responsabil, muncitor – adică un cetățean implicat și activ. Doar că cere ajutor furnicii – nu tocmai binevoitoare, după o vară de muncă crîncenă, și nu prea dispusă să aibă relații cu un cîntăreț leneș și neprăvăzător. Concluzia? Scapă cine poate!

Privind în jurul meu, mi-am dat seama că nici astăzi măcar greierul nu este doar o insectă. Este desigur un reputat personaj de fabulă – prototipul omului care, periodic, la ananghie, cînd simte că „nu mai merge” – deși un motto implicit care îi ghidează viața este „merge și așa”,  se decide ca „in extremis” să facă ceva, pentru a-i fi mai bine. Devine înțelept, își asumă vina, promite multe, militează pentru o cauză care i se pare bună, se mobilizează pentru a părea util, de încredere, activ pe perioade scurte, grăbit să ajungă unde vrea. Și este nemulțumit dacă nu toată lumea ține pasul cu el – pentru că unii nu-l cred, alții se lasă greu atrași în joc, unii îl critică – și așa se nasc resentimentele, agresivitatea, frustrările, dezamăgirea – într-un ciclu care se încheie cu nepăsarea de peste sezonul estival (nepăsarea față de treburile cetății, că păsarea pentru interesele proprii este la culmea culmilor).

Bineînțeles că omul-greier nu este singur în lume. Alături de el trăiește omul-furnică. Acesta este muncitor, prevăzător, fricos, trăiește doar în grupuri mari, are idei fixe și relativ puține, se supune total și instinctiv în fața puterii, este intolerant și judecă pe toată lumea (cu excepția propriei persoane – pe care nu o judecă, pentru că nici nu-și dă seama că este o persoană, considerîndu-se doar un exponent „normal” al mulțimii).

Iar cei doi oameni-insecte nu se suportă unul pe celălalt! Greierul se uită cu superioritate la furnică, deși nu i-ar displăcea să (ab)uzeze de ajutorul pe care i-l cere, în timp ce furnica îl disprețuiește pe greier și nu vrea să se coalizeze cu el, indiferent de scopul urmărit.

Concluzia? Greierul și furnica nu vor accepta niciodată să se înfrățească, pentru a trece puntea, nici cînd inundația le-a ajuns la poartă.

„Greierul cu greier, furnica cu furnică.” (Proverb)

Data viitoare, despre alte insecte majoritare și minoritare.

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria alegeri, Imbunatatire

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s