Despre înjurături

Eu am avut norocul – părerea mea! 😉 – să cresc, să trăiesc și să lucrez într-un mediu nepopulat de înjurături. Doar ocazional mediul meu a fost contaminat cu înjurături, dar pentru scurt timp (fie m-am îndepărtat eu de acel mediu, fie oamenii obișnuți să înjure au fost treptat convinși să renunțe la obicei, măcar cînd erau în public).

Am citit unele studii, cum că oamenii care înjură ar fi mai creativi, mai inteligenți, mai independenți ca cei care au ales să nu folosească acest mod de comunicare, dar nu m-au convins, nici nu m-au făcut să adopt acest obicei. Drept este că de 2 ori în viață m-am surprins înjurînd cu voce tare – dar eram la volan și evitasem în ultimul moment un incident neplăcut – așa că m-am iertat, dar am continuat să mă supraveghez, pentru a înțelege de unde mi-au apărut pe buze acele cuvinte.

De fapt, nu suport oamenii care înjură în mod constant. Dacă este o întîmplare, nu mă scandalizez și nici nu mă prea deranjează. Însă dacă este un mod curent de exprimare, mă îndepărtez, pentru că nu pot empatiza cu acest tip de persoane.

Dar și mai mult mă deranjează lipsa de integritate. Dacă cineva consideră că înjurăturile trebuie să fie parte integrantă din propria personalitate, atunci nu ar trebui să se abțină în nicio situație… (Ori te poartă cum ţi-i vorba, ori vorbeşte cum ţi-i portul.), nu să se poarte altfel doar pentru că vrea să cîștige ceva de la cineva.

În ultimele 3 săptămîni am trecut de mai multe ori pe zi pe lîngă un vestit magazin de bunătăți dulci, dintr-un oraș din sud-vestul României. Loc vestit, cu tradiție, aflat în ghidurile turistice… Dar cînd nu erau clienți prin preajmă, ce mi-au auzit urechile m-a făcut să-mi treacă orice poftă de a mai intra vreodată acolo! Imaginile create de înjurături s-au suprapus peste imaginile dulciurilor comercializate, iar senzația produsă a fost una de dezgust maxim.

Oare care să fie rolul înjurăturilor în viața omului care obișnuiește să le folosească în mod curent? Să fie o formă de bravadă? Să fie lipsă de respect? Să fie ignoranță? Să fie dorința de a șoca? Să fie o agresivitate imposibil de ținut sub control?

Poate mă ajută cineva să înțeleg despre ce este vorba în realitate!

Iată o explicație posibilă:

„Înjurătura a fost inventată ca un compromis între fugă și luptă.” (Peter Finley Dunne)

 

 

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria alegeri, auto-control, auto-cunoastere, Imbunatatire, mindfulness

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.