Aniversarea din 2018

LinkedIn îmi amintește că de 12 ani am devenit independentă – profesional vorbind. În această perioadă am avut vreo 2 tentative de a mă angaja într-o organizație mai mare, ca să am și eu un loc de muncă stabil, un venit stabil – ”ca toți oamenii”, cum zic unii.

Dar la mine se aplică perfect sintagma cu ”mintea, după ce a fost deschisă, nu-și mai poate reveni la dimensiunea inițială”. Mi-a fost prea greu să suport un program relativ fix, drumurile interminabile de dus/întors la/de la muncă, ideea că tot ceea ce fac sau spun este supervizat și adesea infirmat de cineva – care nu se obosește să-mi explice ce nu am făcut bine sau de ce nu-i convine ce fac. Așa că nu am fost dispusă să renunț la libertate, la independență, la creativitate, iar după cîteva luni am revenit, la cerere, la starea de angajată a mea însămi.

Surprinzător, pentru mine mai ales, este că am reușit să am suficiente venituri, în condițiile în care am ales să fac doar ce-mi place (circa 85% din timp), am lucrat doar pentru și cu cine am vrut, mi-am luat timp liber atunci cînd am avut mai mare nevoie de el – fără scuze, fără explicații, fără a depinde de cineva.

La cursurile de antreprenoriat le spun oamenilor că, pentru a lucra pe cont propriu (a fi întreprinzător), cineva trebuie, în primul rînd, să se simtă confortabil în condiții de incertitudine. Putem învăța orice (dacă vrem), dar pentru unii lipsa de stabilitate și riscurile pot fi imposibil de suportat, în timp ce alții rezistă relativ ușor în fața stresului de a nu avea control complet asupra zilei de mîine.

Una peste alta, această perioadă de 12 ani este cea mai lungă etapă din viața mea în care am lucrat pentru același angajator. În trecut, schimbam locul de muncă la intervale cuprinse între 1,5 și 3,5 ani. Acum, aflată pe drumul de la a doua spre a treia vîrstă, constat că nu numai că nu vreau să-mi schimb angajatorul, dar nici măcar nu doresc să-mi încetez activitatea.

Mulți dintre cursanții trecuți de 50 de ani, pe care îi întrebam ce-și doresc în continuare de la viață, îmi spuneau că vor să iasă la pensie. Eu cred că dacă îți găsești jobul care îți place, scopul vieții nu mai este să ajungi la pensie, ci să faci mai bine ceea ce știi și îți place să faci. Desigur, indiferent de vîrstă, este decizia fiecăruia dacă ziua sa de muncă are 5, 8 sau 14 ore, dacă săptămîna are 5 sau 7 zile de lucru, dacă concediul înseamnă un weekend, o săptămînă sau 60 de zile.

Depinde doar de noi, fie că este vorba de viața profesională sau de cea personală, să găsim și să facem acele alegeri care ne aduc satisfacții, fără să ne pese de „gura lumii”, de rolurile sociale de gen impuse de colectivitatea în care trăim, de prejudecățile sau stereotipurile celor care ne înconjoară.

Este un risc sau o oportunitate să-ți trăiești viața așa cum își place? În funcție de răspuns, fiecare își poate da seama de calea pe care o are de urmat. Eu am ales-o pe a mea! Ceea ce vă doresc și vouă, ca viața să nu vi se mai pară condusă de soartă, ci așa cum este în realitate – determinată de propriile alegeri, fie ele implicite sau conștiente.

 

Scrie un comentariu

Din categoria alegeri, Imbunatatire, viata

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.