Libertate? Eliberare? Independență?

„O societate liberă este cea în care nu este periculos să fii nepopular.”
(Adlai E. Stevenson)

undefined

O societate nu devine liberă pentru că există legi, există setul de drepturi ale omului, există instituții democratice sau alegeri numite libere.

O societate este liberă numai dacă oamenii s-au eliberat ei înșiși de tot ceea ce le îngrădește libertatea, dacă au valori coerente cu legile și cu drepturile omului.

La un moment dat discutam despre liberul arbitru, iar cineva îmi spunea că nu există așa ceva, pentru că nu există om care să nu trăiască într-un spațiu limitat – prin restricții externe sau auto-impuse, în mod conștient sau inconștient.

Așa este. Copilul se naște cu un bagaj genetic, se dezvoltă într-o familie sau într-un mediu cu constrîngeri specifice, primește o educație ce-l predispune spre eliberare sau spre tradiționalism, se maturizează în condiții și prin experiențe diferite și trăiește într-o lume pe care o înțelege sau nu, o acceptă sau nu, o transformă sau nu.


Deci ce credeți, există sau nu liberul arbitru?

Desigur, nu se poate spune că există un liber arbitru absolut, așa cum nu există omul perfect sau societatea ideală. Dar de aici, pînă la a nega liberul arbitru, există multe grade de libertate pe care omul și le poate însuși, conștient sau în mod implicit.

Cum se poate omul elibera de ceea ce duce cu el, fără măcar să știe?

Cred că primul pas este auto-cunoașterea, prin găsirea de răspunsuri la o mulțime de întrebări, cum ar fi:

  • Ce ne place?
  • Ce ne face bine?
  • De ce gîndim cum gîndim?
  • De ce vedem lumea așa cum o vedem? De ce alții o văd altfel?
  • De ce ne place ce ne place?
  • De ce reacționăm mereu într-un anume fel, într-o anumită situație?

Al doilea pas ar fi conștientizarea, pe cît mai mult posibil, a bagajelor pe care le purtăm în noi, de tip ”dead weight” – stereotipuri, gînduri iraționale, prejudecăți, decizii implicite…

Iar al treilea pas ar fi eliberarea, renunțarea treptată și conștientă la ceea ce există în noi, pentru a ajunge la un nivel de liber arbitru care să ne satisfacă, să ne facă să ne simțim bine în pielea noastră, fericiți de independența noastră, bucuroși de prezent și bine-dispuși în fiecare dimineață.

Apoi, încet-încet, poate societatea noastră va deveni mai liberă, pe măsură ce oamenii vor fi mai liberi.

Scrie un comentariu

9 februarie 2020 · 11:22 AM

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.