Arhive pe categorii: amintiri

Pe urma pașilor pierduți

Îmi place istoria. Îmi place să-mi imaginez cum trăiau oamenii pe vremuri, îmi plac poveștile despre trecut și, mai ales, îmi plac locurile în care se mai pot zări urmele pașilor pierduți.

Ieri am fost în excursie, în căutarea vieții din trecut.

Continuă lectura

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria 2019, amintiri, Imbunatatire

Nedumeriri

Eu am copilărit în București – dar la curte. În curtea casei bunicilor cunoșteam fiecare fir de iarbă – dimineața bunica mă echipa și mă dădea pe ușă afară – ore în șir stăteam în curte, vară sau iarnă, găsindu-mi de lucru. Intram în casă doar de foame sau cînd aveam musafiri.

Apoi am început școala și m-am mutat acasă, cu părinții. Curtea era mai mică și avea o porțiune mai mare pietruită. Dar aveam un leagăn, aveam mai mulți pomi (caisul era preferatul meu, pentru că din el săream pe o magazie, iar acolo era plaja mea pe timp de vară).

Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria amintiri, Imbunatatire, viata

Muncă, resurse și rezultate

Acum mulți ani, cînd mi-au fost furate actele din geantă în autobuz, bineînțeles că m-am dus la poliție, ca să reclam furtul. Am mers pe la vreo trei birouri, trimisă din ușă în ușă în secția de poliție, pînă a venit la mine pe hol un om în uniformă, care mi-a spus că cel mai bine este să mă duc acasă și să revin peste 2-3 zile, pentru că de obicei hoții aruncă actele și așa le voi recupera mai ușor. Zis și făcut! Proasta pleacă acasă plină de speranțe, conform sfatului primit de la polițistul anonim binevoitor, și revine la poliție, după 3 zile, de data asta decisă să fac oficial reclamație.

Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria alta intrebare, amintiri, Imbunatatire

Despre Simona mai puțin, despre români mai mult

Este clar anul Simonei, de vreo 2-3 ani încoace de fapt (nu cred că mai trebuie să spun la care Simona mă refer). Curg articolele despre ea – cuvinte frumoase despre rezultatele ei, despre calitățile, munca, perseverența, talentul, inteligența ei. Și nenumărate întrebări repetate pe mai multe voci dacă noi, românii, am putea învăța ceva de la ea.

Comentariul meu începe de aici – de la ceea ce ne lipsește multora dintre noi pentru a fi ca ea. Evident, numai cîțiva ar putea fi efectiv ca ea, pentru că nu oricine poate ajunge numărul 1 într-un domeniu, oricare ar fi acesta (statistic vorbind, elita este întotdeauna minoritară).

Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria alegeri, amintiri, dezvoltare personala, Imbunatatire

Despre meditații – nimic nou sub soare!

Este vacanță, așa că unii au timp să scrie retrospectiv despre problemele din sistemul de educație. Ba chiar un fost ministru al educației spunea că universitățile din România sînt parte a problemei, nu a soluției. Eu aș putea completa: școlile, profesorii, părinții, elevii, societatea – toți sîntem parte a problemei.

O prietenă, educatoare de-o viață, îmi spunea povești despre părinți de copii imposibili, care constată cu stupoare că doar cînd sînt cu ei sînt copiii imposibili, deoarece în restul timpului sînt niște copii normali, ascultători și dornici de colaborare.

Iar cum cei șapte ani de acasă ne definesc pe fiecare dintre noi, a avea niște părinți care fie cer prea mult, fie prea puțin de la copiii lor, este o situație cu mare impact asupra dezvoltării ulterioare a relațiilor din familie și din societate.

Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria alegeri, amintiri, educatie, Imbunatatire

Copilărie. Nostalgii

Azi am citit un articol care m-a purtat în trecut. Să vă povestesc despre festinul meu din copilărie – sau mai degrabă ceea ce mi se părea mie a fi felul de mîncare cel mai atractiv!

Tăiam colțul unei pîini proaspete, cu coajă crocantă – obligatoriu  colț, că altfel sandwich-ul meu preferat nu era la fel de bun!. Apoi îl tăiam în trei felii – două cu coajă și partea cu miezul de la mijloc. Ungeam cu unt feliile (pe cea din mijloc pe ambele părți!), iar apoi puneam pe pîine ce găseam prin casă – cel mai des salam de vară și brînză.

Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria amintiri, Imbunatatire

Amintiri din preventoriu

Părinții mei nu au fost bogați și nici nu au avut părinți care să-i ajute. Pe bunicii din partea tatălui nu i-am cunoscut – mama lui murise cînd el era copil, iar tatăl lui imediat după întoarcerea de la închisoare, la care fusese condamnat pentru vina că fusese „chiabur”. Am cunoscut-o însă pe mama mamei și pe cel de-al doilea soț al ei (rămăsese văduvă în 1940) – oameni trecuți prin două războaie mondiale, prin criza din 33, prin trecerea violentă la comunism, prin stablizarea (mare parte confiscarea) banilor, ajunși la o pensie ridicolă, dar care și-au dedicat ultimii ani de viață creșterii nepoatelor, cu strictețe (mai ales mamamare), dar cu blîndețe și umor (mai ales tataie) și multă iubire.

Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria amintiri, Imbunatatire