Arhive pe categorii: amintiri

Fațada și imaginea de sine

„Fă-te că lucrezi!” Cine își mai aduce aminte de această sintagmă și de momentul în care mulți am auzit-o la televizor?

Mulți s-au declarat șocați atunci, pentru a-i discredita în public pe actorii nepricepuți sau doar surprinși într-o postură nefamiliară. Dar și mai mulți s-au mințit pe ei înșiși – pentru că toți cei care au prins viața în comunism au acționat așa la vreun moment dat al vieții lor.

Continuă lectura

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria alegeri, amintiri, Imbunatatire

Ce faci cu omul care, cînd se privește în oglindă, vede ceva ce nu există?

Există o mulțime de sfaturi despre ce poți face atunci cînd în preajma ta se află cineva care trăiește într-o realitate complet închipuită, De obicei, se recomandă îndepărtarea de acea persoană, pentru a-ți păstra propriul echilibru.

Dar iată un exemplu de astfel de situație de neînțeles pentru un om realist, rațional, obiectiv, sănătos, echilibrat. În 1996 am fost la un curs de formare de formatori în Franța. Trainerul ne-a spus de la început că pe parcursul cursului va trebui să ne auto-evaluăm sau să ne evaluăm între noi, fără însă a avea din partea ei vreo confirmare.

Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria amintiri, auto-cunoastere, dezvoltare personala, formare formatori, Imbunatatire

Adio, copilărie!

Întotdeauna am crezut despre mine că sînt o persoană puternică, optimistă, curajoasă. Am aflat de curînd că nu sînt așa. Toată tăria mea, tot entuziasmul meu, toată bucuria mea veneau de fapt din statutul meu prelungit de copil.

Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria amintiri, mindfulness, viata

Comunismul și viața de azi

Nu mi-a plăcut comunismul, socialismul, dictatura sau cum s-ar mai putea numi regimul de dinainte de 1989.

Totul era contradictoriu și de-a dreptul ilogic în acele vremuri.

La un moment dat s-a dat un decret că trebuia să le spui necunoscuților cetățean sau tovarăș, în loc de domn sau doamnă, deși pînă atunci le spuneam domn sau doamnă, și nu se schimbase nimic la ei peste noapte.

La TV, în cele 2 ore de program la care se ajunsese prin anii 1980, erau niște piese de teatru despre studenți care, la finalul studiilor, nu-și doreau nimic altceva decît să plece să lucreze la ei acasă. Eu, cînd am ajuns în perioada de stagiu la locul de muncă obligatoriu și am spus că nu-mi doresc altceva decît să mă întorc și să muncesc acasă, toată lumea s-a uitat strîmb la mine – dar ce vină aveam eu că mă născusem în București și acasă însemna la oraș, și nu oricare, ci în „capitală”?!?

Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria amintiri, comunism, Imbunatatire

Momente (11)

În 1990, prin toamnă, mergeam într-o dimineață cețoasă spre serviciu. Pe atunci lucram într-o clădire de pe Calea Victoriei, aproape de Piața Victoriei și veneam dinspre stația de tramvai, îndreptîndu-mă spre capătul Căii Victoriei.

Cum stăteam eu la un stop – și nu, pe atunci circulația prin Piața Victoriei nu era la fel de sufocantă ca astăzi, văd că oprește lîngă mine o Dacie-papuc, plină ochi cu lădițe cu mere. Șoferul lasă geamul și mă întreabă pe unde să o ia ca să ajungă la Piața Victoriei.

Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria amintiri, Imbunatatire, viata

Momente (10)

Copil de București fiind, fără bunici la țară și fără preocupări entomologice speciale, aveam o aversiune deosebită (și parțial încă nu mi-a dispărut definitiv) față de toate vietățile mici și rapide, nu prea acceptate în categoria de „animale de companie” – gîndaci, țînțari, furnici, muște, păianjeni, purici, șoareci și altele de același fel.

Mi-aduc aminte că nu am dormit aproape o lună întreagă, cînd am stat pentru prima oară în Brașov într-un cămin studențesc, unde șoarecii erau ca la ei acasă! Erau niște pui mici și rozalii, aproape translucizi, care mișunau peste tot, semn că noi îi deranjam în habitatul lor cucerit pe deplin, în regatul oamenilor! Am fost extrem de șocată și de stresată, și mult timp nu mi-am revenit după respectiva experiență.

Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria alegeri, amintiri, Imbunatatire, viata

Momente (9)

Pe „vremea mea”, înainte de 1989, nu doar băieții făceau armată, ci și unele fete – nefericitele care mergeau la facultate sau curajoasele care își doreau o carieră militară. Nefericită fiind, am avut plăcerea să port uniforma de soldat – de fapt una din cele mai neplăcute experiențe din viața mea (mai ales uniforma de iarnă era de-a dreptul odioasă, dintr-un postav ca tabla, care zgîria pielea și înțepa din și în toate direcțiile).

Am suportat greu zilele de armată – nu prea pot face ceva, dacă nu îi înțeleg rațiunile. Iar femeile puse să ne conducă nu aveau habar de leadership – ele învățaseră pe repede-înainte niște comenzi și niște reguli, așteptîndu-se să le poată pune în aplicare la fel de ușor pe cît se subordonaseră ele la rîndul lor.

Continuă lectura

Un comentariu

Din categoria amintiri, Imbunatatire, viata