Arhive pe categorii: amintiri

Amintire

Azi memoria mea m-a purtat iar, pentru o clipă, în copilărie. Eram mică – la grădiniță. Ajung acasă (la bunici, adică, pentru că acolo a fost casa mea pînă să intru la școală), într-o zi , iar soră-mea plîngea cu sughițuri și nimeni nu putea să o împace.

Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria amintiri, Imbunatatire, mass media

„Nu știu alții cum sînt, dar…”

În ultima vreme, discuțiile despre mită, hoție, conflicte de interese, impostură, incompetență, abuz de putere și altele de acest gen au ajuns quasi-permanente.

Și nu este vorba de păcate specifice  doar în țara noastră – există destule studii și cărți despre faptul că oamenii (în mare parte) au o înclinație naturală de a (se) minți, înșela, fura atunci cînd cred că nu sînt văzuți sau că nu pot fi dovediți cumva (vezi cărțile sau experimentele lui Dan Ariely).

Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria alegeri, amintiri, Imbunatatire

Pe urma pașilor pierduți

Îmi place istoria. Îmi place să-mi imaginez cum trăiau oamenii pe vremuri, îmi plac poveștile despre trecut și, mai ales, îmi plac locurile în care se mai pot zări urmele pașilor pierduți.

Ieri am fost în excursie, în căutarea vieții din trecut.

Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria 2019, amintiri, Imbunatatire

Nedumeriri

Eu am copilărit în București – dar la curte. În curtea casei bunicilor cunoșteam fiecare fir de iarbă – dimineața bunica mă echipa și mă dădea pe ușă afară – ore în șir stăteam în curte, vară sau iarnă, găsindu-mi de lucru. Intram în casă doar de foame sau cînd aveam musafiri.

Apoi am început școala și m-am mutat acasă, cu părinții. Curtea era mai mică și avea o porțiune mai mare pietruită. Dar aveam un leagăn, aveam mai mulți pomi (caisul era preferatul meu, pentru că din el săream pe o magazie, iar acolo era plaja mea pe timp de vară).

Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria amintiri, Imbunatatire, viata

Muncă, resurse și rezultate

Acum mulți ani, cînd mi-au fost furate actele din geantă în autobuz, bineînțeles că m-am dus la poliție, ca să reclam furtul. Am mers pe la vreo trei birouri, trimisă din ușă în ușă în secția de poliție, pînă a venit la mine pe hol un om în uniformă, care mi-a spus că cel mai bine este să mă duc acasă și să revin peste 2-3 zile, pentru că de obicei hoții aruncă actele și așa le voi recupera mai ușor. Zis și făcut! Proasta pleacă acasă plină de speranțe, conform sfatului primit de la polițistul anonim binevoitor, și revine la poliție, după 3 zile, de data asta decisă să fac oficial reclamație.

Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria alta intrebare, amintiri, Imbunatatire

Despre Simona mai puțin, despre români mai mult

Este clar anul Simonei, de vreo 2-3 ani încoace de fapt (nu cred că mai trebuie să spun la care Simona mă refer). Curg articolele despre ea – cuvinte frumoase despre rezultatele ei, despre calitățile, munca, perseverența, talentul, inteligența ei. Și nenumărate întrebări repetate pe mai multe voci dacă noi, românii, am putea învăța ceva de la ea.

Comentariul meu începe de aici – de la ceea ce ne lipsește multora dintre noi pentru a fi ca ea. Evident, numai cîțiva ar putea fi efectiv ca ea, pentru că nu oricine poate ajunge numărul 1 într-un domeniu, oricare ar fi acesta (statistic vorbind, elita este întotdeauna minoritară).

Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria alegeri, amintiri, dezvoltare personala, Imbunatatire

Despre meditații – nimic nou sub soare!

Este vacanță, așa că unii au timp să scrie retrospectiv despre problemele din sistemul de educație. Ba chiar un fost ministru al educației spunea că universitățile din România sînt parte a problemei, nu a soluției. Eu aș putea completa: școlile, profesorii, părinții, elevii, societatea – toți sîntem parte a problemei.

O prietenă, educatoare de-o viață, îmi spunea povești despre părinți de copii imposibili, care constată cu stupoare că doar cînd sînt cu ei sînt copiii imposibili, deoarece în restul timpului sînt niște copii normali, ascultători și dornici de colaborare.

Iar cum cei șapte ani de acasă ne definesc pe fiecare dintre noi, a avea niște părinți care fie cer prea mult, fie prea puțin de la copiii lor, este o situație cu mare impact asupra dezvoltării ulterioare a relațiilor din familie și din societate.

Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria alegeri, amintiri, educatie, Imbunatatire