Arhive pe categorii: amintiri

Adio, copilărie!

Întotdeauna am crezut despre mine că sînt o persoană puternică, optimistă, curajoasă. Am aflat de curînd că nu sînt așa. Toată tăria mea, tot entuziasmul meu, toată bucuria mea veneau de fapt din statutul meu prelungit de copil.

Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria amintiri, mindfulness, viata

Comunismul și viața de azi

Nu mi-a plăcut comunismul, socialismul, dictatura sau cum s-ar mai putea numi regimul de dinainte de 1989.

Totul era contradictoriu și de-a dreptul ilogic în acele vremuri.

La un moment dat s-a dat un decret că trebuia să le spui necunoscuților cetățean sau tovarăș, în loc de domn sau doamnă, deși pînă atunci le spuneam domn sau doamnă, și nu se schimbase nimic la ei peste noapte.

La TV, în cele 2 ore de program la care se ajunsese prin anii 1980, erau niște piese de teatru despre studenți care, la finalul studiilor, nu-și doreau nimic altceva decît să plece să lucreze la ei acasă. Eu, cînd am ajuns în perioada de stagiu la locul de muncă obligatoriu și am spus că nu-mi doresc altceva decît să mă întorc și să muncesc acasă, toată lumea s-a uitat strîmb la mine – dar ce vină aveam eu că mă născusem în București și acasă însemna la oraș, și nu oricare, ci în „capitală”?!?

Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria amintiri, comunism, Imbunatatire

Momente (11)

În 1990, prin toamnă, mergeam într-o dimineață cețoasă spre serviciu. Pe atunci lucram într-o clădire de pe Calea Victoriei, aproape de Piața Victoriei și veneam dinspre stația de tramvai, îndreptîndu-mă spre capătul Căii Victoriei.

Cum stăteam eu la un stop – și nu, pe atunci circulația prin Piața Victoriei nu era la fel de sufocantă ca astăzi, văd că oprește lîngă mine o Dacie-papuc, plină ochi cu lădițe cu mere. Șoferul lasă geamul și mă întreabă pe unde să o ia ca să ajungă la Piața Victoriei.

Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria amintiri, Imbunatatire, viata

Momente (10)

Copil de București fiind, fără bunici la țară și fără preocupări entomologice speciale, aveam o aversiune deosebită (și parțial încă nu mi-a dispărut definitiv) față de toate vietățile mici și rapide, nu prea acceptate în categoria de „animale de companie” – gîndaci, țînțari, furnici, muște, păianjeni, purici, șoareci și altele de același fel.

Mi-aduc aminte că nu am dormit aproape o lună întreagă, cînd am stat pentru prima oară în Brașov într-un cămin studențesc, unde șoarecii erau ca la ei acasă! Erau niște pui mici și rozalii, aproape translucizi, care mișunau peste tot, semn că noi îi deranjam în habitatul lor cucerit pe deplin, în regatul oamenilor! Am fost extrem de șocată și de stresată, și mult timp nu mi-am revenit după respectiva experiență.

Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria alegeri, amintiri, Imbunatatire, viata

Momente (9)

Pe „vremea mea”, înainte de 1989, nu doar băieții făceau armată, ci și unele fete – nefericitele care mergeau la facultate sau curajoasele care își doreau o carieră militară. Nefericită fiind, am avut plăcerea să port uniforma de soldat – de fapt una din cele mai neplăcute experiențe din viața mea (mai ales uniforma de iarnă era de-a dreptul odioasă, dintr-un postav ca tabla, care zgîria pielea și înțepa din și în toate direcțiile).

Am suportat greu zilele de armată – nu prea pot face ceva, dacă nu îi înțeleg rațiunile. Iar femeile puse să ne conducă nu aveau habar de leadership – ele învățaseră pe repede-înainte niște comenzi și niște reguli, așteptîndu-se să le poată pune în aplicare la fel de ușor pe cît se subordonaseră ele la rîndul lor.

Continuă lectura

Un comentariu

Din categoria amintiri, Imbunatatire, viata

Momente (6)

Sau despre capacitatea omului de adaptare la mediu

Într-o vacanță am fost la Bușteni și am avut surpriza ca vila în care am stat să fie exact dincolo de gardul care despărțea curtea noastră de șinele de cale ferată.

În prima noapte, auzeam trenul înainte să dea semnalul de intrare în gară. Am dormit cu întreruperi și tresăriri, iar a doua zi de dimineață deja știam cum sună trenul care oprea în gara din Bușteni, spre deosebire de trenul care trecea fără oprire sau de cel de marfă. Ba chiar puteam să estimez numărul de vagoane, după zgomotele făcute de roți la trecerea prin dreptul camerei mele. Iar după fluierul de la plecarea din gară, mai număram cîteva oi înainte de a ațipi pînă la următorul tren. De dimineață m-am trezit ușor amețită, dar cunoscătoare a mersului trenurilor prin Bucegi.

Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria amintiri, Imbunatatire, viata

Momente (5)

La unul din fostele mele locuri de muncă, la un moment dat, a fost angajat un nou director general. Fusese directorul unei direcții dintr-un minister și, sub fascinația avantajelor enorme ale mediului privat (așa cum le vedeau sau le mai văd, probabil, unii dintre bugetari), acceptase să-și lase locul călduț și privilegiat din minister pentru un salariu mai mare și pentru ceea ce credea că va fi, poate, locul unei îmbogățiri rapide într-o organizație fără subordonare politică și complet independentă de bugetul de stat.

Doar că „socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din tîrg” întotdeauna, nu-i așa?

Era toamnă și fiecare departament își pregătea bugetul pentru anul următor, urmînd apoi să-l discutăm cu DG, înainte de a-l include în bugetul consolidat. La prima mea discuție pe buget cu DG, întrebările au fost legate doar de cheltuieli, deoarece i se păreau mult prea mici. Eu am încercat să explic cum făcusem calculele, dar se grăbea și nu avea răbdare să mă asculte, așa că, încercînd să mă conducă spre ușă, mi-a împărtășit din vasta-i experiență de bugetare de la Minister: „Tu umflă-l cît mai mult, că oricum nu se aprobă integral, așa că după tăiere să mai rămînă totuși suficient!”.

Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria amintiri, Imbunatatire, viata