Arhive pe categorii: amintiri

De ce nu îi înțeleg pe adepții comunismului

generalizare.jpgExistă o eroare clasică de logică: generalizarea unei situații particulare! Se spune că orice generalizare este falsă, dacă există măcar un exemplu contrar enunțului generalizator.

Cînd este vorba de comunism, eu am întotdeauna un astfel de exemplu, contrar afirmațiilor celor care se declară adepți, nostalgici sau doar suporteri ai comunismului.

La TV am văzut un reportaj despre oamenii din Coreea de Nord – la cumpărături, la plajă, la spectacole, la muncă – oameni! Cu viața lor, cu familia lor, cu lumea lor. Așa cum eram și noi înainte de 1989 – cei mai mulți nesincronizați cu ceea ce se întîmpla în lume, lipsiți de posibilitatea de a vedea ce se află în afara țării (locuri, oameni, idei, știință, cărți etc.), fără produse de necesitate vitală (hrană, medicamente, bunuri pentru igiena personală etc.).

Continuă lectura

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria amintiri, comunism, Imbunatatire

Amintiri de dinainte de 1989

La radio este un interviu cu Irina Margareta Nistor – iată la ce mă duce mintea cînd îi aud vocea:

  • Proaspăt boboc, la facultate – în Polizu, la Politehnică – încă învățam drumurile între clădiri, săli etc. Într-o zi am ajuns la bibliotecă.

Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria amintiri, Imbunatatire

1989 vs. 2017

hotel02

Nu vi se pare că acest Crăciun seamănă întrucîtva cu cel din 1989?

Și atunci a fost o iarnă relativ blîndă. Și atunci, în decembrie, a murit un regim. Și atunci energiile de obicei orientate spre sărbătorile de iarnă au fost deturnate spre alte activități. Și atunci oamenii erau pe străzi, în speranța de a ajuta cu ceva la o schimbare în mai bine.

Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria amintiri, Imbunatatire, Romania

Fațada și imaginea de sine

„Fă-te că lucrezi!” Cine își mai aduce aminte de această sintagmă și de momentul în care mulți am auzit-o la televizor?

Mulți s-au declarat șocați atunci, pentru a-i discredita în public pe actorii nepricepuți sau doar surprinși într-o postură nefamiliară. Dar și mai mulți s-au mințit pe ei înșiși – pentru că toți cei care au prins viața în comunism au acționat așa la vreun moment dat al vieții lor.

Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria alegeri, amintiri, Imbunatatire

Ce faci cu omul care, cînd se privește în oglindă, vede ceva ce nu există?

Există o mulțime de sfaturi despre ce poți face atunci cînd în preajma ta se află cineva care trăiește într-o realitate complet închipuită, De obicei, se recomandă îndepărtarea de acea persoană, pentru a-ți păstra propriul echilibru.

Dar iată un exemplu de astfel de situație de neînțeles pentru un om realist, rațional, obiectiv, sănătos, echilibrat. În 1996 am fost la un curs de formare de formatori în Franța. Trainerul ne-a spus de la început că pe parcursul cursului va trebui să ne auto-evaluăm sau să ne evaluăm între noi, fără însă a avea din partea ei vreo confirmare.

Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria amintiri, auto-cunoastere, dezvoltare personala, formare formatori, Imbunatatire

Adio, copilărie!

Întotdeauna am crezut despre mine că sînt o persoană puternică, optimistă, curajoasă. Am aflat de curînd că nu sînt așa. Toată tăria mea, tot entuziasmul meu, toată bucuria mea veneau de fapt din statutul meu prelungit de copil.

Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria amintiri, mindfulness, viata

Comunismul și viața de azi

Nu mi-a plăcut comunismul, socialismul, dictatura sau cum s-ar mai putea numi regimul de dinainte de 1989.

Totul era contradictoriu și de-a dreptul ilogic în acele vremuri.

La un moment dat s-a dat un decret că trebuia să le spui necunoscuților cetățean sau tovarăș, în loc de domn sau doamnă, deși pînă atunci le spuneam domn sau doamnă, și nu se schimbase nimic la ei peste noapte.

La TV, în cele 2 ore de program la care se ajunsese prin anii 1980, erau niște piese de teatru despre studenți care, la finalul studiilor, nu-și doreau nimic altceva decît să plece să lucreze la ei acasă. Eu, cînd am ajuns în perioada de stagiu la locul de muncă obligatoriu și am spus că nu-mi doresc altceva decît să mă întorc și să muncesc acasă, toată lumea s-a uitat strîmb la mine – dar ce vină aveam eu că mă născusem în București și acasă însemna la oraș, și nu oricare, ci în „capitală”?!?

Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria amintiri, comunism, Imbunatatire