Arhive pe categorii: auto-control

Despre înjurături

Eu am avut norocul – părerea mea! 😉 – să cresc, să trăiesc și să lucrez într-un mediu nepopulat de înjurături. Doar ocazional mediul meu a fost contaminat cu înjurături, dar pentru scurt timp (fie m-am îndepărtat eu de acel mediu, fie oamenii obișnuți să înjure au fost treptat convinși să renunțe la obicei, măcar cînd erau în public).

Am citit unele studii, cum că oamenii care înjură ar fi mai creativi, mai inteligenți, mai independenți ca cei care au ales să nu folosească acest mod de comunicare, dar nu m-au convins, nici nu m-au făcut să adopt acest obicei. Drept este că de 2 ori în viață m-am surprins înjurînd cu voce tare – dar eram la volan și evitasem în ultimul moment un incident neplăcut – așa că m-am iertat, dar am continuat să mă supraveghez, pentru a înțelege de unde mi-au apărut pe buze acele cuvinte.

Continuă lectura

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria alegeri, auto-control, auto-cunoastere, Imbunatatire, mindfulness

Despre frici, fobii și alte limite

Auto-cunoașterea și depășirea limitelor intră printre subiectele mele preferate. De ce? Pentru că viața este plină de surprize, crize, reprize, analize, prize, avize și alte … psihanalize 😉

Evident, dacă te cunoști, dacă știi cum te comporți de obicei în anumite situații critice, dacă știi de ce ți-e frică și cum poți evita manifestările nepotrivite pe măsură ce înveți și te dezvolți, atunci ai parte de auto-control, de stimă de sine, de încredere în sine și de tot ceea ce îți aduce echilibru în viață.

Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria auto-control, auto-cunoastere, Imbunatatire

Despre copii și părinți – iarăși

În ciuda titlului, nu am de gînd să scriu iarăși despre copilăria mea!

Nu pentru că aș fi avut o copilărie prea fericită sau prea nefericită. Poate că în anumite momente aș fi vrut mai mult – mai multă atenție, mai multă libertate, mai multă răbdare, mai multe jucării, mai multe „gadget-uri” la modă – deși pe vremea aceea încă nu se inventaseră nici termenul, nici echipamentele respective . Dar sentimentul general este că îmi aduc aminte cu plăcere de copilărie, deși în anumite momente ale vieții mele am avut tentația – mai mult indusă din exterior – de a da vina pe părinți pentru anumite complexe de-ale mele sau pentru anumite decizii nu tocmai bune.

Dar anii au trecut și m-am vindecat de această tentație,

„Cînd dai vina pe alţii, renunţi la puterea ta de a te schimba.” (Robert Anthony)

Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria alegeri, auto-control, auto-cunoastere, cunoastere, Imbunatatire, responsabilitate, viata

Despre ispite

Ispita este întotdeauna periculoasă? Trebuie neapărat să ne ferim de ea? Ne poate duce la pierzanie, indiferent de situație? Sau ar fi mai bine s-o testăm, s-o gustăm, s-o evaluăm și să decidem singuri dacă este doar tentația de a face ce nu ar trebui sau este într-adevăr ceea ce ne lipsea și fără de care nu putem trăi? Nu ar trebui să fim familiarizați, măcar un pic, cu tot ceea ce este omenesc? Nu ar trebui să avem curajul de a experimenta, de a cunoaște, fără a ne auto-impune limitele stabilite de gura lumii, de conformismul social, de ipocriți, bigoți și alte rase de puriști care știu totul?

Se vorbește mult despre adicții și despre lipsa unor tratamente de succes general valabile. Și se mai spune că adicțiile sînt niște vicii care trebuie eliminate. În același timp, unele lucruri (despre care se presupune că ar fi bune pentru noi) sînt recomandate și bine văzute, iar consumul lor peste măsură sau pasiunea nețărmurită pentru ele se consideră că ar fi de bun augur.

Dar cine stabilește care-i viciul ce nu trebuie adoptat și care-i virtutea către care trebuie să tindem cu rîvnă neîncetată? Nu este cumva vorba tot de niște constructe sociale pe care noi trebuie să le acceptăm și în funcție de care să ne încadrăm în niște roluri prestabilite, pentru a fi dezirabili în societate?

Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria auto-control, auto-cunoastere, Imbunatatire, prejudecati, spiritualitate

Terorism = lipsa de auto-control

Sau cînd PSIHOPATIA BATE DEMOCRAȚIA!

La un moment dat, aveam ceva de învățat pentru un examen. Eram acasă, era vară, era cald, iar eu țineam fereastra deschisă, sperînd să intre vreo adiere de vînt.

Dar nu intrau decît țipetele copiilor care se jucau în fața blocului. Iar „țipete” este doar un blînd eufemism, pentru a defini vacarmul de afară: pocnete, icnete, bușituri, plîns cu sughițuri, fluierături, chiote și multe altele de acest gen. Și peste gălăgia făcută de copiii plini de energie se suprapuneau țipetele părinților „atenți”: „Nu te duce acolo!”, „Nu fă aia!”, „Nu fă aialaltă!”, „Nu mai țipa!” și așa mai departe.

Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria auto-control, terorism