Arhive pe categorii: Uncategorized

Ce tare dor generalizările!

Discuție la radio: un om vorbește despre tatăl lui (de 54 de ani) și, generalizînd, își exprimă opiniile despre „oamenii bătrîni” care ar trebui să …
Îm aduc aminte că și mie, cînd eram la liceu, mi se păreau bătrîni cei care aveau peste 30 de ani. Dar între timp am devenit mai sensibilă la acest aspect și la multe alte categorisiri care jignesc sau lovesc în încrederea în sine a celor mai neimuni la părerea celorlalți.
Cît de ușor este să generalizezi. Cît de ușor este să gîndești în stereotipuri. Cît de greu este pentru cei din anumite categorii să se simtă subiectul acestor stereotipuri și a discriminărilor care apar ca urmare a acestor generalizări gratuite.

Ce puțin ne pasă de ceilalți. La fel cum le pasă și lor de noi.

Haideți să rupem acest cerc vicios și să ne examinăm propriile erori și distorsiuni de gîndire, care ne îndepărtează de ceilalți. Să învățăm să gîndim și să nu-i mai băgăm pe oameni în categorii ușor de discriminat.

Un comentariu

Din categoria cunoastere, discriminare, egalitate de sanse, Imbunatatire, stereotipuri, Uncategorized

Efect de turmă sau gîndire irațională?

Efect de turmă sau gîndire irațională?

”Bine s-a spus că oamenii gîndesc în turmă; este clar că ei se iau de nebuni unul după altul și că își pot recupera simţurile doar treptat și individual, unul cîte unul.” (Charles Mackay)
Cineva mi-a spus cîndva că eu nu am o viață. Nu zicea că sînt moartă, nici că nu am mai multe vieți. Doar că ea credea că viața este numai una, și anume viața fie este asemănătoare cu a ei, fie nu este deloc.
Nu i-am răspuns.
Nu am vrut să-i evaluez viața, chiar dacă mi-ar fi fost extrem de ușor să empatizez cu ea și să-i demonstrez că îi înteleg viața, chiar dacă nu i-o aprob și nici nu mi-aș dori una similară pentru mine. Aș fi putut, la fel, să i-o critic și s-o etichetez în două cuvinte răutăcioase, dar nu m-am obosit, pentru că oricum nu părea capabilă să înteleagă că nu există doar o viață pentru toată lumea!
Nu mai știu care este viața ei astăzi și dacă trecerea timpului i-a adus sau nu confirmarea valorii vieții ei.
Știu doar că eu sînt mulțumită de viața mea acum, la fel ca atunci. Și mai știu că este nedrept să-i judeci pe alții cu măsurile care ți se potrivesc doar ție însăți/însuți.

Scrie un comentariu

29 aprilie 2014 · 4:44 PM

Între realitate și percepție

Între realitate și percepție

Probabil că ați auzit de povestea celor 6 oameni orbi, care, aflînd că în oraș a ajuns un elefant, au decis să-l ”vadă” și ei. Este o poveste veche – unii spun că vine din India, alții din China, cert este că circulă de multă vreme, fiind folosită pentru a arăta că nimeni nu poate niciodată cunoaște și înțelege totul, ci doar frînturi, cărora le atribuie niște semnificații mai aproape sau mai departe de realitate, adevăr, sau alte concepte absolute create de filosofi.
Povestea spune că cei șase oameni fără vedere, ajunși lîngă elefant, au descoperit că fie au de-a face cu un copac, un zid, un evantai etc., pentru că fiecare au avut acces doar la partea pe care au putut s-o pipăie.
Concluzia? Din informațiile obținute de fiecare, nicicum nu s-ar fi putut reconstitui întregul – astfel că elefantul (așa cum îl vedem noi) a rămas necunoscut tuturor celor șase prieteni.
Care este morala acestei povești? Faptul că nu ne putem încrede exclusiv în ceea ce văd ochii noștri, nici în ceea ce ne spun gîndurile noastre, nici în ceea ce simțim fără să știm de unde vin toate emoțiile care ne declanșează acțiunile, nici măcar în experiențele noastre acumulate în timp. Cum se spune, singura certitudine în viață este incertitudinea, așa că cea mai bună soluție pare să fie acceptarea schimbării, respectiv dezvoltarea continuă a adaptabilității noastre și găsirea fericiri în experimentarea noului, în căutarea de experiențe complementare, în exersarea curajului de a risca și de a alege altfel mereu și mereu.
În plus, este nevoie de auto-cunoaștere și de renunțare completă la auto-suficiență.
Voi cum ați aflat ce este un elefant? Dar un satelit? Dar un om?

Scrie un comentariu

11 aprilie 2014 · 6:10 PM

Sincer(ă) sau nu? Iată întrebarea!

Prin auto-cunoaștere, putem ajunge să ne înțelegem mai bine. Dar condiția implicită este să acceptăm și să fim dispuși să recunoaștem întotdeauna ceea ce aflăm despre noi – altfel vom spune că instrumentele de auto-cunoaștere sînt proaste!

Scrie un comentariu

26 martie 2014 · 2:32 PM

http://richardwiseman.wordpress.com/2014/03/20/bear-in-a-queue/

http://richardwiseman.wordpress.com/2014/03/20/bear-in-a-queue/

Eram cîndva in Franța, la ieșirea de pe o autostradă spre Paris, la ora de vîrf de circulație – erau trei benzi super blocate de mașini. Toți stăteau frumos la coadă, dar din cînd în cînd ceda cîte un șofer, care încerca să treacă pe altă bandă, crezînd că astfel va reusi să avanseze mai repede.
Șoferul din mașina în care eram eu (român 🙂 )mi-a explicat că este doar o iluzie că pe una din benzi se avansează mai repede, așa că stătea liniștit la coadă, la fel cu marea majoritate a celorlalți șoferi. Dar, după vreo 30 de minute de răbdare, văzînd că pe banda din stînga lui cel puțin vreo 10 mașini trecuseră, fără ca el să se miște vreun centimetru, a cedat impulsului și a început manevrele de a trece pe acea bandă. A reușit, cu ceva semne și cîteva claxoane. Și a rămas pe loc, în timp ce mașinile de pe banda pe care tocmai o părăsise au început să avanseze, cei din urma lui ajungînd mult în fața lui.
Voi ce faceți cînd trebuie să stați la coadă și nu aveți opțiunea de a renunța?

Un comentariu

20 martie 2014 · 10:47 AM

”Muzica spală s…

”Muzica spală sufletul de praful din viaţa de zi cu zi.” (Berthold Auerbach)

Cum ar fi viața noastră fără muzică? V-ați întrebat vreodată? 

Am asculta mai mult vîntul, ploaia, valurile, trilurile păsărilor? Sau mai degrabă scrîșnetul frînelor, claxoanele, pașii grăbiți și vorbele aruncate peste umăr?

Cît ar dura pînă să înceapă cineva să imite sunetele din natură și să bată darabana în ritmul zgomotelor orașului? Cît de repede ne-am găsi compozitorii și cîntăreții care să ne spele sufletul de rele?

Scrie un comentariu

16 martie 2014 · 7:48 PM

Voi cum luați deciziile? Analitic sau intuitiv?

Dacă ar trebui să vă evaluați propriul stil de luare a deciziilor, cum l-ați defini?

Mai multe detalii, aici, aici și aici.

Scrie un comentariu

10 martie 2014 · 9:20 PM