Pisicisme


Anul trecut, m-am ales cu două pisicuțe.

Fiind copil de București, la noi în casă nu au fost niciodată admise vietățile de orice alt fel – mai intra vreo muscă sau viespe – fătă să ceară voie! Singura oară cînd a venit în vizită la mine o colegă de liceu împreună cu cățelul ei, mama s-a închis în bucătărie, iar după aceea mi-a spus că Roxana nu mai are ce căuta la noi, dacă mai vine cu cîinele. Așa că am trăit fără pești în acvariu, fără păsări în colivii, fără cîini, pisici, hamsteri sau broaște țestoase. Dar îmi plăceau la nebunie ființele necuvîntătoare – mai ales că, după o excursie de-o vară cu cortul prin toată țara, făcusem pace pînă și cu insectele de tot felul din jurul nostru.

Se spune că dacă nu ai, nu știi ce pierzi. Cam așa ceva – vedeam, auzeam și nu prea înțelegeam oamenii care vorbeau despre animalele lor ca despre membri de familie.

Acum am ajuns să am familia mea (un om și două pisici) – nu știu cum o voi declara la recensămîntul viitor – un părinte unic, o familie diferită, mai mulți indivizi trăind împreună… Mă mai gîndesc, că mai am timp.

Aici voi scrie sau voi pune poze cu și despre pisicisme.

Pentru început, o întrebare! Ați mai văzut pisici care să mămînce muște? Una dintre pisicile mele le prinde și apoi le înghite. Sper să nu se îmbolnăvească.

dav

btr

Reclame