Arhive pe etichete: dezvoltare personala

Despre Ikigai

O definiție scurtă. Niște comentarii:

Multe cuvinte japoneze (și conceptele din spatele lor) mă fascinează și probabil că mulți le apreciază la fel de mult. Cu toții am auzit de Ikebana – arta aranjării florilor, de Bonsai – arta de a crea copaci în miniatură, de Haiku – arta de a concentra înțelepciunea lumii în cîteva silabe, de Kabuki – unul din stilurile tradiționale japoneze de teatru, de arte marțiale precum Kendo, Sumo sau Judo, de mai banalele Sushi sau Sake, Sudoku sau Anime.

În management, deseori se face referire la Kaizen – îmbunătățirea continua, Hansei – introspecție, reflecție asupra implicării și responsabilității personale în evenimentele trăite sau la Hoshin – echivalentul pentru Policy Deployment din engleză.

Mai nou, mă atrag Shibumi – arta eleganței simplității, Wabi-sabi – arta de a aprecia sufletul lucrurilor imperfecte, incomplete sau uzate prin folosirea îndelungată (atît din perspectiva estetică, dar mai ales din cea spirituală), iar ultimul concept intat pe lista mea scurtă este Ikigai.

În traducere aproximativă, Ikigai (Ikiru – viață și Kai – realizarea propriilor așteptări și speranțe) înseamnă „scopul vieții”, „de ce merită viața să fie trăită”, „rațiunea pentru a-ți trăi viața” sau „ raison d’etre” – pe limba mai accesibilă românilor. Pe scurt, Ikigai este ceea ce ne face să ne dăm jos din pat cu bucurie și speranțe de mai bine în fiecare dimineață – dar numai atunci cînd ne trezim de bună voie, fără să fie nevoie să punem ceasul să sune de mai multe ori pînă reușim să deschidem ochii de-a binelea, pentru că știm ce avem de făcut cu viața noastră și de-abia așteptăm să ne începem activitatea.

Continuă lectura

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria auto-cunoastere, dezvoltare personală, Imbunatatire

Spiritul de turmă

În viață m-am confruntat de mai multe ori cu spiritul de turmă și de fiecare dată m-am împotrivit cît am putut. De ce? Poate pentru că am fost eu mai căpoasă ca alții. De mică am fost un copil extrem de încăpățînat, fiind de fapt un copil timid și introvert. Așa că a fi în mulțime era pentru mine un adevărat calvar. Deși căutam mulțimile, pentru a-mi cîștiga invizibilitatea și a mă pierde printre oameni, în același timp aveam repulsie față de gura lumii, de abdicarea de la propriile principii pentru a fi acceptat de grup sau de comportamentele mimetice așteptate de ceilalți.

Iată niște momente de referință.

Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria auto-cunoastere, dezvoltare personala, mindfulness

Sacrificiul de sine

Nu-mi plac vorbele mari despre viață. Eu cred că viața, indiferent de om și de poziția lui în societate, este o suită de decizii și de fapte, chiar dacă mulți habar nu au că tot ceea ce fac este pur și simplu o consecință doar a propriilor lor decizii, deoarece de fapt nu își dau seama că lipsa unei decizii proprii este tot o formă de decizie, doar că nu este conștientizată în timp real.

Din acest motiv, eu nu știu ce înțeles are expresia „a-ți sacrifica viața” pentru cineva sau pentru ceva.

Pe FB, aproape am devenit „persona non grata” într-un grup, pentru că am îndrăznit să comentez ceva contra, referitor la scrisoarea deschisă a unei stewardese, care se considera umilită de către conducerea companiei aeriene, unde lucra de 18 ani, în condiții extrem de proaste – susținea ea.

Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria auto-cunoastere, cunoastere, Imbunatatire, relatii umane, spiritualitate

Cine crede că viața este ușoară?

Cine crede că viața este ușoară?

Se spune că timpul vindecă rănile. Că uitarea este o binecuvintare. Că optimistul îl contrazice pe pesimistul care crede că mai rău decît atît nu poate fi …
Important este ceea ce decide fiecare, cînd nu-i merge bine. Fie acceptă problemele ca pe niște riscuri inerente, ce trebuie depășite, fie se consideră parte a problemei și nu mai vede nici o ieșire din situația neplăcută.
Eu, pe propria piele, am decis la un moment dat că este cazul sa-mi asum și părțile pozitive, și pe cele negative, să-mi asum lipsa de perfecțiune și să le permit și celorlalți să greșească. În acel moment am devenit liberă, am renunțat să mă mai compar cu ceilalți și să-mi doresc să fiu ca ei, mi-am concentrat atenția și puterea pe găsirea de soluții pentru depășirea obstacolelor, iar uneori mi-am permis chiar să schimb direcția de mers, încercînd alte căi pentru a-mi satisface nevoia de progres.
Răul vine, riscuri există, la fel și surprizele neplăcute, incertitudinea, nesiguranța, compromisurile. Nu pot fi evitate. Trebuie însă luate ca o etapă a luptei, ca o parte componentă a vieții, nu ca un capăt de drum. Modul meu propriu de abordare a necazurilor este somnoterapia. L-am descoperit pe vremea cînd nu erau la modă meditația, psiho-terapia sau vestitele recomandări de tip self-help.
Mă bag în pat și mă acopăr cu totul, pentru a mă detașa complet de exterior. și nu mă mișc deloc, pînă adorm, Și dorm – am dormit și mai mult de 24 de ore încontinuu, pentru că trează nu m-aș fi suportat. Iar cînd mă trezesc, organismul meu odihnit și mintea mea golită de gîndurile negative sînt gata pregătite pentru acțiuni și soluții. Iar ziua de mîine sigur va fi mai bună – cînd o începi odihnit, deschis, cu energie și curaj.
Varianta cealaltă – în care nu te poți rupe de ce s-a întîmplat, în care nu-ți permiți să recunoști că ai greșit, în care aștepți să treacă timpul în speranța că lucrurile se vor îmbunătăți de la sine, nu este o alternativă pentru mine. Este o stare de non-combat care se poate prelungi pînă la blocarea completă în starea negativă – și de aici nu poți ajunge să ai un mîine mai bun, decît cu un impuls din exterior.
Să fim optimiști! Să ne cunoaștem forțele! Să ne dăm voie să greșim! Să jelim cînd este cazul, dar să găsim calea pentru a merge înainte! Și să nu uităm că mîine este o nouă zi, în care va fi mai bine!

Scrie un comentariu

28 Mai 2014 · 10:33 PM

Istoria lumii e…

Istoria lumii este istoria cîtorva oameni care au avut încredere în ei înşişi. (Swami Vivekananda)

Nu este vina altuia că noi nu am avut succes. Nu altcineva ştie mai bine ca noi ce ne place, ce ne trebuie, ce putem, ce vrem. Iar dacă îi lăsăm pe ei să ne spună ce să facem, cînd şi cum, nu trebuie să le cerem tot lor să îşi asume pe veci responsabilitatea pentru viaţa noastră. Niciodată nu este prea tîrziu să ne cunoaştem şi să ne (re)construim încrederea în noi.

Scrie un comentariu

7 Februarie 2014 · 4:03 PM

Avem nevoie de un echilibru între viaţa profesională şi viaţa personală?

De ceva ani au tot apărut diverse teorii sau studii referitoare la necesitatea unui echilibru între viaţa profesională şi viaţa personală.

Este evident că orice exces devine pe termen lung contraproductiv, indiferent de domeniul vieţii care este implicat – fie că vorbim de excesul de efort sau de odihnă, de excesul de muncă sau de preocupări considerate de natură personală, de excesul de mîncare sau de excesul de diete, de excesul de entuziasm sau de pesimism şi aşa mai departe.

Continuă lectura

2 comentarii

Din categoria auto-cunoastere, spiritualitate, Uncategorized, viata