Arhive pe etichete: incompetenţă

Întîmplări mai vechi

La un moment dat în viața mea, am însoțit o echipă de potențiali investitori din Olanda la o discuție la Ministerul Economiei (sau Industriilor – că mereu își schimbă denumirea, de parcă realitatea este mereu alta! Trăiască furnizorii de hîrtii cu antet, legitimații și plăcuțe de identificare!). Deși întîlnirea fusese confirmată a fi cu ministrul, desigur că probleme „de ultimă oră” l-au împiedicat să apară, așa că a venit un secretar de stat, autosuficient, plin de el, arogant și de-a dreptul nesimțit prin familiaritatea excesivă, sub aparența de deschidere și bunăvoință. Cum eu am vorbit doar în engleză cu cei trei olandezi, iar el nu a fost deloc atent la numele noastre, cînd i-au fost prezentate, era convins că nimeni nu îl înțelege dacă vorbește în română cu asistenta lui (care asigura și traducerea – nu neapărat ce spunea el, ci ceea ce reformula ea cum știa mai bine, ca să nu spună ce nu ar fi dat deloc bine pentru urechile unor străini), doar că la final și-a dat seama că nu-i așa.

Dar să revin la poveste – i-a invitat pe olandezi să spună care este motivul vizitei, iar ei i-au spus că misiunea lor era una de explorare, că reprezintă o asociație de industriași, că intenționează să colaboreze cu guvernul român pentru a realiza 2-3 proiecte de dezvoltare de interes în România, iar întrebarea lor era dacă ar fi oportună o astfel de colaborare și dacă ministerul are 2-3 proiecte în plan, la care să se implice ei, cu bani, expertiză și piață de desfacere.

Continuă lectura

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria alegeri, alta intrebare, Imbunatatire, incompetenta

Incompetență și superficialitate

Acum vreo 10 -15 ani, mă loveam mereu de incompetență și superficialitate în jurul meu. Încă nu începuse asaltul în forță al DNA și nici nu apăruseră condamnările spectaculoase ale persoanelor publice care încă mai pozau în monumente de integritate și de sinceritate, dar în societate deja se simțea aerul putred din jurul surselor de bani. Dar cel mai vizibil, pentru mine, era dezinteresul majorității față de orice nu însemna propriul interes imediat, pecuniar de cele mai multe ori, și nu doar la nivelul celor cu poziții înalte, ci chiar și la nivel de new entry într-o organizație.

Erau puțini oamenii care știau să facă ceva. Iar cine nu știe mai nimic, normal că se complace într-o companie în care totul se vinde și se cumpără (la propriu) – posturile, candidaturile, contractele și așa mai departe.

Așa că eu mă întrebam cum de încă mai funcționează bine domeniile în care nu se poate închide activitatea – cum ar fi sănătatea, distribuția de utilități, educația etc.

Continuă lectura

4 comentarii

Din categoria cunoastere, Imbunatatire, viata

De ce nu se îmbunătățesc lucrurile în România?

Din ciclul „Mi-a luat taică-meu șosea!”

La un moment dat, cînd eram în Irlanda, mă aflam într-o mașină care mergea pe un drum prin oraș, într-o coloană ce se deplasa cu 10-15 km/oră. Nimic neobișnuit, la prima vedere! Totuși era extrem de ciudat pentru mine, deoarece pe fiecare sens, exista încă o bandă complet liberă, pe care nu vedeai nicio mașină, deși benzile păreau complet funcționale. Am întrebat de ce erau libere benzile acelea și mi s-a explicat că erau benzi pentru transportul în comun, iar dacă vreo cameră din trafic înregistra vreun autoturism, șoferul primea automat prin poștă decizia de suspendare a dreptului de a conduce mașina, fără vreo discuție preliminară sau posibilitatea de a da vreo explicație. Așa că nimeni nu avea curajul să circule sau să depășească măcar coloana folosind acele benzi complet libere.

Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria incompetenta, lege

Competența nu înseamnă doar cunoștințe

Competența nu înseamnă a avea cunoștințe, nici măcar a avea experiență. Competența înseamnă în primul rînd atitudinea potrivită față de viață, față de muncă, de propria persoană și de mediu, în general. Astfel, eu prefer modelul tradițional francez, cel care definește competența ca fiind trilogia „savoir, savoire faire, savoir être”. Altfel, degeaba ești un dicționar explicativ ambulant, sau muncești din greu și chiar eficace– dar fără pasiune și fără să simți nevoia de implicare sau responsabilitatea pentru lucrul bine făcut. A excela în ceea ce faci, a fi omul dorit în orice echipă, a fi cel în care toți au încredere că îți vei respecta promisiunile – sînt roluri accesibile doar celor integri, care au o viață coerentă și unitară, care nu trișează, nu dau dovadă de duplicitate, nu se „fac” că fac, ci chiar simt că binele lumii depinde de binele oferit lumii.

De ce scriu iar despre competență?

Tocmai am citit un articol intitulat „De ce vei rămîne toată viața un taximetrist cu facultate” și sînt complet de acord cu autorul – diplomele nu folosesc decît în măsura în care sînt obținute pe bune, într-un domeniu care îl pasionează pe deținător, făcîndu-l astfel dispus să-și continue eforturile pentru a înțelege și a lua parte la ceea ce este nevoie să fie făcut.

Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria auto-cunoastere, cunoastere, egalitate de sanse, incompetenta

Al 5-lea P: Cine este persoana cea mai importantă dintr-o organizație?

Citeam astăzi un articol și mi-am adus aminte de o întîmplare.

Acum mai mult de 10 ani, am început să lucrez într-o organizație care tocmai debutase, ca partener, într-un proiect european, în care eu, ca proaspăt angajat, nu aveam niciun rol și niciun fel de implicare. Leaderul proiectului era o organizație importantă din Bruxelles, cu relații și membri din toate țările UE și țările candidate la aderare (la acel moment).

Continuă lectura

4 comentarii

Din categoria antreprenoriat, auto-cunoastere, cunoastere, Europa

Este România o țară civilizată?

Știți cum aș face eu diferența dintre civilizație și non-civilizație?
Prin faptele mici, acelea care nu sînt cîntate în poeme sau menționate în istorie, care nu se văd din prima, dar care dau o mare semnificație vieții de zi cu zi.

Acum vreo 20 de ani, am stat în Franța mai multă vreme și îmi aduc aminte de prima ploaie pe care am prins-o acolo. Stăteam la un hotel aflat undeva pe cîmp, aproape de zona industrială a unui orășel de pe frumoasa vale a Loirei, iar în fiecare dimineață trebuia să merg pe jos vreo 200 m pînă la clădirea unde aveam de lucru, pe un drum de legătură, croit printre niște cîmpuri pline de iepuri sălbatici. Dar asta este o altă poveste.

Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria Bucuresti, Romania, viata

Oare de ce la noi democrația este atît de originală?

Nu știu să dau o explicație, dar pot să îmi pun întrebări, nu?

Mă uit și îi ascult pe cei care ne conduc – miniștri, parlamentari, șefi de partide politice, înalți demnitari – indiferent dacă fac parte dintre cei „aleși” sau cei „numiți”. Cei care ieri se înjurau cu spor și se șfichiuiau cu priviri disprețuitoare, astăzi își dau mîna și își aruncă ocheade angelice. Tot ceea ce spuneau cu voce tare și apăsată, astăzi este negat cu la fel de multă fermitate și cu argumente care jignesc inteligența oricărui om cu o oarecare memorie funcțională.

Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria administratie publica, auto-cunoastere, Imbunatatire, incompetenta, relatii umane, Romania, viata