Arhive pe etichete: psihologie

Despre psihologi, fără pitici și fără așteptări nerealiste

Citeam ieri un articol, despre pitici și psihoterapie. Desigur, și eu fac parte din categoria scepticilor – pentru că psihologii, indiferent de specializarea lor și de calitatea lor umană, nu pot de fapt rezolva nimic, cel mult pot ajuta omul deja conștient de una din problemele lui să pornească pe un drum care să aibă undeva o luminiță (uneori aflată la capătul tunelului, alteori la mijlocul lui și în rapidă apropiere de cel care o caută!).

Dar premisa articolului mi s-a părut una deplasată – respectiv comparația dintre profilul ideal al specialistului în domeniu și marea masă a psihologilor existenți la noi, cu evidentul decalaj între cele două standarde.  Continuă lectura

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria auto-cunoastere, Imbunatatire, psihologie

Este psihologia o știință?

La Psihologie, mai mulți profesori au încercat succesiv să ne convingă pe noi, studenții de la învățământul la distanță (un eufemism pentru „mulți trecuți de prima tinerețe” – doar cronologică, desigur!) că psihologia este o știință. Ni s-au adus argumente în mod repetat – despre metode, ipoteze, experimente, validitatea datelor experimentale etc., care păreau – din punctul meu de vedere, mai mult să contrazică, decît să confirme enunțurile inițiale.

Totuși, istoria psihologiei a început cu istoria filosofiei! Evident, toți oamenii (mai destupați la minte), indiferent de perioada în care au trăit, au fost interesați de ceilalți oameni – de ce acționează într-un anumit fel, de ce iau anumite decizii (unele uneori complet defavorabile), cum să obțină de la ei ceea ce aveau nevoie (în lipsa bîtei și a pumnului) etc. Iar dacă unele științe au progresat mai rapid, pentru că aveau ca obiect de studiu niște fenomene impersonale, mai stabile, repetitive, mai puțin subiective, psihologia a avut de așteptat, pentru a-și baza descoperirile nu doar pe percepții și introspecții, ci și pe rezultate oarecum mai obiective – considerate mai „științifice”.

Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria auto-cunoastere, Imbunatatire, psihologie

Îngrijorarea este dobînda plătită înainte de termen. (Zig Ziglar)

Cuvintele uneori ne deschid ochii, iar alteori ne prind în capcană. Voi ce relație aveți cu îngrijorarea? Cum vă comportați atunci cînd situația nu este nici clară, nici bună, iar perspectivele nu par să ducă la rezultatele dorite?
Să vă spun o poveste, în care eu eram actorul principal. Ani de zile plecam frecvent în călătorie (de lucru), iar una din spaimele mele era să nu ajung cu întîrziere și să ratez trenul sau avionul sau întîlnirea cu cine aveam treabă. Și aveam adevărate coșmare, blocaje, momente de anxietate – toate cauzate de îngrijorarea pe care o trăiam.
Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria auto-cunoastere, Imbunatatire, viata

Vreau un loc de muncă

I-am auzit pe mulți spunînd: ”Am nevoie de un loc de muncă, aș accepta orice loc de muncă, pentru că am nevoie de bani.”

Pe termen scurt, este o abordare plauzibilă. Din punctul meu de vedere, ar fi posibil de acceptat. Pentru o perioadă scurtă – de o lună, două … cinci, fac un efort, strîng din dinți și muncesc la un loc de muncă pe care-l consider nepotrivit pentru mine. Așa am procedat la nevoie, pe o perioadă limitată, urmărind însă un scop.

Pe termen lung, nu este o soluție să accepți orice, oricum, indiferent de condiții, chiar dacă uneori banii obținuți (prin cantitatea lor) par să justifice orice compromis.

Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria auto-cunoastere, Imbunatatire, incompetenta, rezolvarea problemelor

”Oamenii care n…

”Oamenii care nu văd alegerile pe care le pot face, nu cred că au de unde alege. Ei tind să acţioneze în mod automat, orbeşte, influenţaţi de circumstanţe şi de gîndurile lor condiţionate. A fi conştienţi, a ne ajuta prin observarea impulsurilor noastre înainte de a acţiona, înseamnă a avea posibilitatea de a decide dacă să acţionăm şi cum anume să acţionăm.” (Gil Fronsdal)

De ce este important să conștientizăm deciziiile implicite? Pentru că sînt tot niște decizii, chiar dacă rămîn invizibile pentru majoritatea dintre noi.

Dacă v-aș întreba pe ce parte vă așezați în pat, înainte de culcare, bănuiesc că ați putea să-mi dați imediat un răspuns. Dar dacă v-aș întreba ”De ce?”, nu cred că toți ați putea să-mi dați, imediat, un răspuns clar, adevărat și explicit. Și, totuși, partea pe care ne așezăm este o alegere pe care o facem în fiecare seară, fie că ne dăm seama, fie că nu considerăm că merită să ne gîndim la astfel de evenimente minore din viața noastră.

O altă întrebare, pe care o pot pune, este dacă știți ce vă influențează decizia de a face o anumită acțiune, în loc de o alta, la fel de potrivită, posibilă și cu consecințe similare. De exemplu, dacă sînteți pentru prima oară într-o vizită într-un oraș necunoscut și aveți nevoie de o aspirină sau de un pachet cu batiste, iar pe strada pe care vă aflați sînt 3 farmacii la distanțe mici una de alta, în care intrați și de ce? Nu sînt întebări cu răspunsuri corecte și indezirabile – fiecare răspuns are rolul doar de a clarifica părți ale mecanismului nostru de luare a deciziilor.

Multe dintre alegerile pe care le facem încontinuu într-o zi oarecare, noi nici nu le considerăm că ar fi de fapt niște decizii, de aceea de obicei nu prea ne gîndim la motivele care le influențează. Pe asta se bazează cei care se ocupă de publicitate, agenții de vînzare, politicienii, șefii, colegii, familia  sau chiar prietenii – toți cei care vor să ne facă să facem ceea ce vor ei, chiar dacă noi credem că de fapt facem ceea ce vrem noi.

Dacă vrem să ne creștem rezistența la manipulare, este suficient să analizăm un pic modul în care luăm deciziile și erorile uzuale de gîndire pe care le facem. Ceea ce nu înseamnă că vom deveni perfecți peste noapte, ci că ne vom putea elibera treptat de pîrghiile și sforile invizibile care, la un moment dat, ne pot transforma în simple marionete, fără liber arbitru și, mai grav, fără dorința de a fi liberi.

Scrie un comentariu

25 Martie 2014 · 2:47 PM

Azi o vedem, şi nu e!

Despre realitate, percepţie şi imaginaţie

Încep cu o serie de întrebări, la care nu aştept neapărat răspunsuri, deşi mi-ar plăcea să primesc cîteva şi nişte comentarii, dacă se poate. 🙂

Iată întrebările:

  1. Ce vă place mai mult – să vedeţi un film făcut după un roman faimos sau să citiţi cartea?
  2. Dacă aţi citit o carte care v-a plăcut nespus, cînd apare la un moment dat o ecranizare a acesteia, nu rataţi acel film?
  3. Dacă aţi văzut o ecranizare grozavă, de-abia aşteptaţi să citiţi cartea după care a fost făcut filmul?

Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria auto-cunoastere, Imbunatatire

Anxietatea – e de bine sau de rău în viaţa noastră?

Anxietate – nu prea sună bine acest cuvînt. Este greu de pronunţat şi pare ceva preţios, periculos, înfricoşător – cel puţin mie mi se pare aşa.

Este bună la ceva starea de anxietate? Sau ne aduce doar dezavantaje? Ca în orice dilemă, răspunsul este DA. 🙂

Ca definiţie, în dicţionar apare:

anxietate = stare de nelinişte, de îngrijorare, de teamă nedeterminată, de aşteptare încordată, însoţită de palpitaţii, jenă în respiraţie etc.

Astfel, anxietatea apare în situaţii de stres şi se manifestă prin stări de tensiune şi încordare, temeri, îngrijorări, gînduri obsesive, îndreptate într-o singură direcţie, însoţite de unele modificări la nivel fiziologic (cum ar fi creşterea tensiunii arteriale şi a pulsului, crampe la stomac, transpiraţie excesivă, spasme, bufeuri, frisoane, tremurături, palpitaţii, jenă în respiraţie, pierderea echilibrului, ritm cardiac crescut,  nod în gît, nevoie repetată la toaletă etc.).

Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria auto-cunoastere, Imbunatatire, psihologie, viata