Arhivele jurnalului

Ce urmează?

„Atunci cînd opinia publică greșit îndrumată apără ceea ce este demn de dispreț și disprețuiește ceea ce este onorabil, pedepsește virtutea și recompensează viciul, încurajează ceea ce este dăunător și descurajează ceea ce este util, salută falsitatea și îneacă adevărul sub indiferență sau insulte, o națiune se întoarce cu spatele la progres și poate fi restabilită numai prin lecțiile teribile ale catastrofei.” (Frédéric Bastiat)

Ce urmează, fără educarea publicului larg? Ce urmează dacă cei mulți devin mai mulți, iar ceilalți, în loc să crească, își diminuează numărul?

Continuă lectura

Un comentariu

17 Iunie 2017 · 3:15 PM

Despre integritate

Iată o pildă:

Doi călugări budiști mergeau pe un drum noroios, iar la un moment dat au văzut pe marginea drumului o femeie tînără și frumoasă, într-un kimono de mătase, care nu cuteza să traverseze. Unul dintre călugări a ridicat-o în brațe și a trecut-o pe cealaltă parte a drumului. Cei doi călugări au mers apoi mai departe în tăcere.

La sfîrșitul zilei, celălalt călugăr, evident tulburat, i-a spus celui care luase femeia în brațe: „Cum ai putut face așa ceva? Știi că noi ar trebui să evităm femeile, pentru că pot fi periculoase!

Primul călugăr îi răspunse: „Eu am lăsat-o jos acolo, la marginea drumului, dar tu încă o porți în tine.” .

Continuă lectura

Scrie un comentariu

21 Octombrie 2016 · 10:54 AM

Omul și viața lui

„Poți număra semințele dintr-un măr, dar nu poți niciodată număra merele dintr-o sămînță. Cînd îi înveți pe alții, nu știi niciodată cît de multe vieți vei influența … Ești un profesor pentru eternitate.” (Karen Jensen)

Oamenii, nici chiar cei mai mărunți sau mai neimportanți, nu există fără rost pe pămînt. Ei își au locul lor și viața lor, iar a-i măsura pe toți cu aceeași măsură mi se pare o soluție complet nenecesară.

Se tot repetă că „omul în viaţa sa trebuie să ridice o casă, să sădească un pom şi să facă un copil”, indiferent în ce ordine. Nu știu cine a spus pentru prima oară acest lucru, nici care este originea (geografică) a acestei zicale, cert este că, dacă mă raportez la ea, sigur ar fi trebuit să fiu eliminată acum mult timp. La fel cum fascismul a vrut să creeze „rasa pură” sau comunismul „omul nou”, și această perspectivă unică poate constitui o ideologie periculoasă, în orice caz discriminatoare, pentru minoritățile care nu se încadrează sau nu aderă la crezul majorității.

Continuă lectura

Scrie un comentariu

28 Martie 2016 · 2:14 PM

In absence of clearly defined goals… | Quotes

in-absense-clearly-defined-goals.jpg

Eu aș reformula: Dacă nu știi ce îți place să faci, vei face mereu fel de fel de lucruri, dar nimic care să te ajute să te simți împăcat(ă) cu viața ta.

Și asta pentru că de mici sîntem mai mult orientați către aspecte cantitative, mai ușor de verificat și care par să fie mai importante ca cele calitative.

Cum ar fi fost viața noastră dacă părinții noștri nu ne-ar fi întrebat ce note am luat la școală, ci ce ne-a plăcut sau displăcut cel mai mult?

Continuă lectura

Scrie un comentariu

12 Martie 2016 · 3:30 PM

Slow learning – slow everything

„Am făcut 5.127 de prototipuri ale aspiratorului meu, înainte de a-mi ieși bine. Am avut 5.126 de eșecuri. Dar am învățat cîte ceva din fiecare. Așa am ajuns la soluția bună. Așadar, nu mă deranjează eșecurile. Întotdeauna am crezut că elevii ar trebui să fie notați în funcție de numărul de eșecuri pe care le-au avut. Copilul care încearcă lucruri ciudate și experimentează o mulțime de eșecuri pentru a ajunge undeva este, probabil, mai creativ.” (James Dyson)

La unul din cursurile in-house, la început, tot încercam să atrag oamenii să intre în joc, să vină cu idei, să aibă o atitudine activă. Cum atmosfera era destul de încărcată, iar toate încercările mele erau ca și cum m-aș fi afundat din ce în ce mai mult într-o mlaștină  deasă – care înghite tot, fără a da nimic în schimb, cineva s-a îndurat de mine și a luat cuvîntul, în numele grupului de participanți. Mi-a spus să nu mai pierd timpul degeaba, că ei nu au venit acolo ca să îi pun eu să gîndească și să facă exerciții. Ei sînt doar niște executanți și au nevoie să primească de-a gata niște soluții rapide și eficiente, care să funcționeze de fiecare dată la nevoie, fără rateuri, indiferent de situație, de moment sau de domeniu de activitate.

Continuă lectura

Scrie un comentariu

5 Decembrie 2015 · 7:37 PM

”People like to…

”People like to think of themselves as honest. However, dishonesty pays—and it often pays well. How do people resolve this tension? … people behave dishonestly enough to profit but honestly enough to delude themselves of their own integrity. A little bit of dishonesty gives a taste of profit without spoiling a positive self-view.” (Nina Mazar, On Amir, and Dan Ariely – The Dishonesty of Honest People: A Theory of Self-Concept Maintenance)

Ați furat ceva vreodată? Nu mă refer la ceva gen Ocean’s  Eleven sau la un mare jaf, ci la furtul unei cărți dintr-o bibliotecă, la un pix sau o cutie de agrafe luate de la birou, la asumarea unei idei aflate de la altcineva, la mersul cu nașu’ sau fără bilet în autobuz, la rotunjirea în plus a decontului pentru o delegație sau la umflarea prețului unor produse, pentru a păstra restul rămas de la niște cumpărături. Deci mici înșelătorii care uzual nici „nu se pun” cînd vorbim despre furturi.

Dacă ar trebui să răspundeți la întrebarea „Ați mințit vreodată?”, ce ați putea spune? Dacă un polițist v-ar întreba dacă ați observat că ați trecut pe roșu, i-ați spune mai degrabă că vă grăbiți la spital sau că aveți vreo altă urgență sau supărare?

Ați înșelat vreodată pe cineva? Ați copiat la vreun examen, ați plagiat un picuț, ați promis ceva știind de la bun început că nu aveți de gînd să vă respectați cuvîntul dat? Ați dat mită vreodată – sau măcar un cadou și niște flori pentru a intra peste rînd la doctor sau la administrația financiară?

Bănuiesc că fiecare dintre noi trebuie să recunoască măcar una din faptele enumerate mai sus, chiar dacă mulți dintre noi pot spune că nu au furat sume mari de bani, că nu au făcut fapte grave antisociale, că nu sînt teroriști și nici nu mint în mod curent.

Putem acuza minciuna, dar admite minciunile mici sau bine intenționate? Îi putem scuza pe cei care copiază la un examen, trec pe roșu și merg fără bilet în autobuz, dar cerem vehement ca persoanele publice care fură, dau mită sau promit fără să se țină de cuvînt să fie exemplar pedepsite? Care este nivelul pînă la care micile noastre fapte imorale (sau chiar mici contravenții, nu chiar infracțiuni) pot fi acceptate, pentru a ne păstra buna părere despre noi înșine?

Pentru că eu nu cred că totuși cunoașteți pe cineva care declară conștient și complet sincer că este ocazional mincinos, hoț, corupt, egoist, rău intenționat etc., nu-i așa?

De obicei ne consolăm că „situația”, „anturajul”, „condițiile” sînt cele care ne determină să facem cîte ceva care nu ar trebui făcut, dacă ar fi să respectăm principiile eticii, preceptele religioase sau standardele noastre morale, așa că noi ne considerăm buni și credem că alții sînt răi (sau mai răi).

Este bine? Este rău? Unde ar trebui trasă linia? Sau multe dintre comportamentele așa-zis imorale ar trebui reconsiderate? Voi ce ziceți? Nu ar trebui să ne privim mai des în oglindă? Nu ar trebui să fim mai aproape de cum ne așteptăm că trebuie să fie ceilalți atunci cînd avem nevoie de ceva de la ei (corecți, imparțiali, onești, serioși, disponibili, bine intenționați etc.)?

Scrie un comentariu

14 Aprilie 2014 · 3:07 PM

La început a fost cuvîntul …

„La început a fost cuvîntul. Dar nu la începutul lumii, ci la începutul culturii. Dincoace de cuvînt se află natura, dincolo de el începe cultura. Începînd să vorbească, antropoidul a devenit om; laba a devenit mînă, piatra necioplită a devenit unealtă, adaptarea a devenit muncă, hrana a devenit mîncare, adăpostul a devenit casă. Nici o stare sufletească nu ajunge idee decît în şi prin vorbire. Însă vorbirea nu este vorbărie, vorbăria este manifestarea zgomotoasă a tăcerii, de vreme ce nu mai spune nimic. Vorbirea este principalul mijloc de comunicare şi de construire a ideilor.” (Henri Wald)

Importanța cuvintelor în viața noastră

Chiar dacă experiența mea în NLP este limitată și nu prea reconfortantă, nu pot să nu recunosc și să nu susțin marea importanță pe care o au cuvintele în viața noastră.

Există mai multe citate care mă fascinează:

Continuă lectura

Scrie un comentariu

27 Martie 2014 · 2:08 PM