PCR

Nu voi scrie despre partid, ci despre supranumele lui de atunci și de acum: „Pile, Cunoștințe, Relații”. Cam așa se rezuma formula succesului înainte de 1989. Nu conta ce știi, ce poți – ci pe cine știi și pe cine poți conta sau cointeresa să te susțină ca să promovezi în viață și să ai succes.

În 1988 mi-am terminat stagiul obligatoriu și, pentru că nu aveam cum să-mi găsesc un post în București, a fost singura oară în viața mea când am apelat la „PCR”, ca să pot să mă întorc acasă.

A funcționat – a fost o piluță mititică, dar a avut efect și am și plătit pentru serviciul făcut. Am ajuns într-unul din multele de institute de proiectări din acea vreme – unde nu se prea proiecta nimic, doar se reciclau proiecte vechi sau pur și simplu se stătea – am mai scris despre metoda infailibilă: „Fă-te că lucrezi”. Înainte să ajung acolo, mi s-a spus: „Ai grijă să nu te iei de nimeni, că nu știi în cine lovești și nu ai cum să te pui cu ei.”. Erau în marea majoritate persoane ca mine, în fond, ajunse acolo pe bază de „PCR”, nu de vreun talent specific care să le recomande – soții, fiice, fii, frați, cumnați și tot așa..

Evident, formula a supraviețuit comunismului. Și astăzi, prin locurile călduțe, sunt descoperite rude mai pricepute sau mai puțin potrivite ale unor oameni ajunși să ocupe diferite posturi prin stat. Era cunoscut cazul fostului ministru al agriculturii, cu toată familia prin instituțiile din subordinea lui. La fel în ICR sau prin alte locuri – toată floarea cea vestită prin non-activitate este bine proptită în rețeaua de nepotisme. Doar Piedone Jr. este lipsit de noroc, că se pare că nu mai are loc de tatăl lui la primărie! 😉

Și, ca înainte de 1989, a rămas la fel și recomandarea: „Ai grijă să nu te iei de nimeni, că nu știi în cine lovești și nu ai cum să te pui cu ei.”

Ce ar mai fi de zis? Ce ar fi de făcut? Răspunsul meu a fost și este competența fiecăruia. Un om bine pregătit poate fi curajos. Succesul ar trebui să vină la un moment dat în viața fiecărui om pregătit, fără a se teme să spună ceea ce crede că i-ar deranja pe cei din casta celor care se favorizează între ei. Și deja se întâmplă așa, chiar dacă majoritatea se ține cu dinții de vechile metehne și oportunismul îndoaie și contorsionează la maxim coloana vertebrală a doritorilor de scurtături în viață.