Curs FORMATOR în București, din 28 august 2017

Una din asociațiile de suflet – FAIMM , cu care colaborez de peste 10 ani pentru concretizarea unor inițiative diverse – organizează în București un curs de perfecționare ca FORMATOR, la care am plăcerea să fiu trainer formator de formatori.

Este cursul meu preferat, cel care îmi aduce cele mai mari satisfacții, De obicei le spun participanților să mă considere ca pe un păianjen într-un terariu, Pe de o parte eu încerc să-i fascinez și să-i atrag spre plasa minunată a trainingului (în care dacă te prinzi, greu te mai eliberezi!), pe de altă parte mă expun complet privirii și analizei fiecăruia pe toată durata cursului, provocîndu-i să observe toate metodele, să ghicească toate resorturile mele interioare și, bineînțeles, să-mi taxeze toate greșelile – din timpul lucrului, din timpul pauzelor, din timpul discuțiilor sau tăcerilor.

Dispare Lean? Nu la Philean!

Este vară și unii își iau vacanță. Eu mi-am încheiat perioada de inactivitate profesională, așa că am trecut la planuri de lucru.

Așa că vă invit, dacă vă interesează, la un curs de inițiere în Lean, pe care îl organizam tradițional de două ori pe an. În 2017, voi organiza însă doar cursul de toamnă.

Vă aștept așadar în septemrie la cursul deschis de inițiere în Lean. Răspund la orice întrebare și dau detalii pe măsură ce avansez cu organizarea. Ce ziceți?

 

Oamenii buni

Pe FB, zicea Vlad Mixich foarte frumos: „Să admiri frumusețea fără să o poftești: e ceva ce mulți dintre noi am uitat să facem.”

Eu mă gîndeam cum ar fi oare să ne bucurăm de binele altuia, fără a-l invidia și a face planuri cum să-i dăm în cap pentru a-l aduce la nivelul nostru, ci a învăța de la el pentru a schimba ceva în viața noastră, pe care o mulți și-o considerăm mizerabilă probabil, de cele mai multe ori fără niciun rost.

Bătrîni? Tineri? Oameni!

De ceva vreme mă preocupă bătrînețea, de fapt mai mult manifestările noastre (cei care încă nu ne considerăm bătrîni) față de bătrîni (65+).

Citeam (pe Internet) diverse relatări ale „tinerilor” care, confruntați cu comportamente greu de înțeles rapid ale unor „bătrîni” (am pus ghilimele pentru că nu numai vîrsta biologică ne condiționeză reflexele, prejudecățile, eventual gîndurile – dacă ne concentrăm să gîndim înainte de a reacționa), în loc de empatie, nu reușeau decît să arunce acuze, vini și judecăți prompte.

Întîmplări mai vechi

La un moment dat în viața mea, am însoțit o echipă de potențiali investitori din Olanda la o discuție la Ministerul Economiei (sau Industriilor – că mereu își schimbă denumirea, de parcă realitatea este mereu alta! Trăiască furnizorii de hîrtii cu antet, legitimații și plăcuțe de identificare!). Deși întîlnirea fusese confirmată a fi cu ministrul, desigur că probleme „de ultimă oră” l-au împiedicat să apară, așa că a venit un secretar de stat, autosuficient, plin de el, arogant și de-a dreptul nesimțit prin familiaritatea excesivă, sub aparența de deschidere și bunăvoință. Cum eu am vorbit doar în engleză cu cei trei olandezi, iar el nu a fost deloc atent la numele noastre, cînd i-au fost prezentate, era convins că nimeni nu îl înțelege dacă vorbește în română cu asistenta lui (care asigura și traducerea – nu neapărat ce spunea el, ci ceea ce reformula ea cum știa mai bine, ca să nu spună ce nu ar fi dat deloc bine pentru urechile unor străini), doar că la final și-a dat seama că nu-i așa.

Dar să revin la poveste – i-a invitat pe olandezi să spună care este motivul vizitei, iar ei i-au spus că misiunea lor era una de explorare, că reprezintă o asociație de industriași, că intenționează să colaboreze cu guvernul român pentru a realiza 2-3 proiecte de dezvoltare de interes în România, iar întrebarea lor era dacă ar fi oportună o astfel de colaborare și dacă ministerul are 2-3 proiecte în plan, la care să se implice ei, cu bani, expertiză și piață de desfacere.

Cine trebuie să știe limba română?

 

Răspunsul logic ar fi: toți vorbitorii de limbă română, și mai ales cei care au limba română ca limbă maternă și au funcții publice sau de reprezentare.

Dar logica și limba română nu intră în bagajul majorității politicienilor din România.

Zice unul că înainte de moțiune „PSD nu a negociat nimic cu UDMR, pentru că nu s-a tranșat nimic – au fost simple discuții”.

Cred că la investire, fiecare parlamentar ar trebui să primească măcar DEX-ul și o lună de studiu + un curs de logică și erori semnificative de gîndire.

PS: Negociere = infinitivul lung de la „a negocia”, un verb care reprezintă o acțiune, nu doar un rezultat al acțiunii, pentru că de obicei se negociază o înțelegere, un contract, un tratat etc. (respectiv rezultatul negocierii).

„A vorbi despre limba în care gîndești este ca o sărbătoare.” (Nichita Stănescu)

Vacanța de solstițiu

Pentru una dintre ultimele zile de pseudo-vacanță, am ales o plimbare în parc – eu, mamele sau bunicile cu copii mulți în jurul lor și vreo 2-3 sportivi de anduranță (pentru că soarele era sus și afară destul de cald). Iar parcul, după mine ciopîrțit în cei cîțiva ani de renovare, a fost văduvit de mulți dintre copacii cu vîrsta de vreo 30 de ani, în favoarea unor construcții, poduri și rampe fără rost aparent, unele neterminate, altele nefolosite și a unor pui de pom parțial uscați.