Blog, Blogging, Blogger

Deși aparțin mai mult categoriei de vîrstă care știe ce înseamnă un jurnal personal, mărturisesc că mi-a lipsit rigoarea necesară pentru a avea așa ceva. Dar ideea de blog personal m-a atras imediat – așa pot scrie cînd vreau, ce vreau, cît vreau, dacă vreau.

Nu mă consider un autor – adică nu scriu neapărat pentru cineva anume (în afară de mine însămi), deși îmi place să cred că există niște persoane, cunoscute sau necunoscute, care citesc unele din textele pe care le scriu, iar cînd cineva apreciază vreun articol simt o mare bucurie.

Reclame

Amintiri din preventoriu

Părinții mei nu au fost bogați și nici nu au avut părinți care să-i ajute. Pe bunicii din partea tatălui nu i-am cunoscut – mama lui murise cînd el era copil, iar tatăl lui imediat după întoarcerea de la închisoare, la care fusese condamnat pentru vina că fusese „chiabur”. Am cunoscut-o însă pe mama mamei și pe cel de-al doilea soț al ei (rămăsese văduvă în 1940) – oameni trecuți prin două războaie mondiale, prin criza din 33, prin trecerea violentă la comunism, prin stablizarea (mare parte confiscarea) banilor, ajunși la o pensie ridicolă, dar care și-au dedicat ultimii ani de viață creșterii nepoatelor, cu strictețe (mai ales mamamare), dar cu blîndețe și umor (mai ales tataie) și multă iubire.

Chiar nu vede nimeni?

Am avut niște cursuri cu oameni care lucrează în retail și mi-au fost spuse o serie de povești șocante (pentru mine!) despre ce fac unii semeni de-ai noștri prin magazine.

Fiecare dintre noi cred că a ajuns prin marile magazine pentru cumpărături și a observat fel de fel de comportamente nepotrivite – de la scotocirea fără rost printre niște produse la deschiderea unor cutii sigilate și apoi lăsarea lor pe rafturi, de la „gustatul” excesiv al unor produse neplătite la certuri sau contre între clienți sau între clienți și angajați.

„N-am cu cine!”

„N-am cu cine!” este noul „N-am timp!”.

Ce înseamnă „N-am timp!”? Am scris aici ceea ce cred eu despre sintagma „N-am timp!” și despre cei care o folosesc fără de măsură.

Cam la fel este cu acele persoane extrem de pure, de drepte, de integre, de perfecte și de inteligente, care declară cu un ușor dispreț că „N-am cu cine să votez!”, adăugînd apoi diverse variante de constatări de genul „toți sînt la fel”, „toți o apă și-un pămînt”, „toți m-au dezamăgit”.

Despre traumele copilăriei

Eram elevă, iar pe vremea mea existau ore de caligrafie. Cum învățam la o școală declarată „experimentală”, clasa noastră a învățat să scrie pe caietul de aritmetică – cel cu foi cu pătrățele, nu pe caietul cu foi liniate pe orizontală și cu mici liniuțe oblice, care să conducă scrisul mînuțelor de copii în pregătire.

Așa că fiecare își poate (sau nu) închipui cum este să scrii 2-3 cuvinte pe un rînd, pentru că literele erau atît de „grase” (fiecare ocupa o pătrățică, chiar și un „i” sau un „f”, ce să mai zic de un cuvînt care conținea un „m”, și care putea ocupa aproape singur un rînd întreg!).

Dezamăgiri și speranțe

Am vorbit în ultimele luni mai multor grupuri din diverse părți ale țării despre diferite principii, iar majoritatea oamenilor le-au considerat valide, utile, adecvate, doar că … pentru alții. Între ce gîndesc, ce spun și ce fac există așa de mari diferențe, în cazul unor oameni, încît mă întreb cum reușesc să mai trăiască, fără să se piardă printre meandrele deciziilor sau comportamentelor lor contradictorii.

Cine este mai important în propria viață? Toți spun că propria lor persoană, dar acționează ca și cum altcineva trebuie să aibă responsabilitatea de a lua deciiziile care le influențează viața. Veșnica poveste – unii trebuie să muncească pentru că așa le cere banca de la care au luat un credit, deși nu știu să existe vreo bancă ce dă un credit cuiva care nu-l cere.

Oamenii în vîrstă și politica

Am primit sîmbătă o întrebare și provocarea de a propune soluții: „Cum pot fi atrași oamenii în vîrstă în politică?”.

Dar ce este politica? Desigur, politica este „arta de a guverna afacerile unui stat”, dar are mult mai multe înțelesuri (vezi DEX):

• Politică = Atitudine și activitate (a unei persoane, a unui partid, a unui grup social etc.) în domeniul treburilor interne și externe
• A face politică = a lua parte în mod activ la viața publică
•  Politică = arta de a administra bine