Toleranță? Nediscriminare? Umanism?

Referendumul pentru specificarea în constituție a faptului că o căsătorie nu se poate face între soți, ci doar între o femeie și un bărbat – pro sau contra?

Contra, desigur! De ce mă deranjează acest referendum? Din foarte multe notive!

Principalul motiv este că am fost pusă în situația de a afla ce gîndesc unele persoane apropiate mie asupra subiectului pus în discuție. Ca să nu mai spun de părerea unor persoane mai puțin cunoscute sau complet necunoscute mie! Și m-au șocat unele argumente sau analize!

Reclame

Lipsa de măsură

Îmi povestea o amică din Italia că ea a prins, în copilărie, prin anii 1950, perioada în care femeile ieșeau și se întîlneau la fîntîna din centrul satului, ca să spele rufe. Acolo nu numai rufele erau albite, dar și fiecare persoană și faptă etau întoarse pe toate fețele, de nu mai rămînea nimic ascuns.

În numai o generație, am trecut de la spălatul cu apă rece la fîntînă la zborul pe lună, la sateliți, la chirurgia estetică profundă și la alte tehnici medicale de neînchipuit în alte vremuri, la producția de echipamente super-sofisticate, la crearea și cucerirea spațiului virtual, dar și la poluare extremă, la specializarea însoțită de incompetență crasă în restul domeniilor, la fake news și deep state. Chiar și natura, cu manifestările ei extreme, ne arată însă că progresul major dintr-un domeniu se combină cu efecte adverse critice în alte domenii.

Obstacolul din drum

În vremuri de demult trecute, trăia un rege într-un regat în care, pe calea principală de intrare în cetatea de scaun, se afla un bolovan enorm, chiar în mijlocul drumului.

Regele avea un obicei – el privea de sus, dintr-un turn, să vadă dacă cineva își va pune mintea și corpul la lucru, pentru a da bolovanul imens din drum.

Viață de arici

Se spune că undeva, demult, după o vară foarte călduroasă, a venit una dintre cele mai lungi și  reci ierni din toate timpurile. Natura suferea și multe animale au murit din cauza gerului.

Aricii s-au gîndit ce ar putea să facă pentru a supraviețui și au decis să se apropie unii de alții, pentru a-și tine de cald unul altuia. Spus și făcut!

Pilda cu învățătoarea și învățăceii

Învățătoarea și învățăceii

O tînără absolventă, dintr-un oraș industrial din nordul Angliei, în lipsă de altceva, a acceptat un post de suplinitor la clasa zero, într-o școală dintr-o zonă rurală foarte izolată din nordul Țării Galilor.

La una din primele lecții, și-a propus să-i învețe pe copii litera S, de aceea a mărit și a printat o fotografie a unei oi (sheep – în engleză).

Ce vedeți în imagine?

Iată imaginea la care m-am referit în titlu:

Ce vedeți în această imagine?

Răspuns: ………………………………………………………………………………………

Viața noastră – este a noastră sau a altora?

Cum am timp să mă gîndesc în ultima vreme, am ajuns la spinoasa problemă a vieții. Ce este viața? Ce și cum ar trebui să fie? De ce uneori ne permitem să-i judecăm pe alții pentru ceea ce fac sau nu fac în viață (nu mă refer la persoanele publice, cărora acest statut le aduce niște responsabilități în plus, ci la oamenii de nivelul nostru, anonimi, uneori necunoscuți)?

Cineva mă lua peste picior cînd susțineam că există liberul arbitru și că putem decide, după ce ajungem la vîrsta la care putem avea discernămînt, ce vrem de la viața noastră. Mi-e clar că nu există liber arbitru absolut, mi-e clar că există multiple influențe în jurul nostru, externe și interne, care ne condiționează deciziile și acțiunile, dar aș fi foarte tristă dacă ar trebui să admit că nu avem decît libertatea ce-i este hărăzită unei marionete.