Vacanța de solstițiu

Pentru una dintre ultimele zile de pseudo-vacanță, am ales o plimbare în parc – eu, mamele sau bunicile cu copii mulți în jurul lor și vreo 2-3 sportivi de anduranță (pentru că soarele era sus și afară destul de cald). Iar parcul, după mine ciopîrțit în cei cîțiva ani de renovare, a fost văduvit de mulți dintre copacii cu vîrsta de vreo 30 de ani, în favoarea unor construcții, poduri și rampe fără rost aparent, unele neterminate, altele nefolosite și a unor pui de pom parțial uscați.

 

 

Noi începuturi

Dragii mei, de la 1 iulie mă reîntorc la lucru, după o pauză de un an și o lună, din motive personale. Vă aștept cu interes ideile de colaborare, pentru că în prezent lucrez la o nouă ofertă de servicii…

Sursă: Noi începuturi

Ce urmează?

„Atunci cînd opinia publică greșit îndrumată apără ceea ce este demn de dispreț și disprețuiește ceea ce este onorabil, pedepsește virtutea și recompensează viciul, încurajează ceea ce este dăunător și descurajează ceea ce este util, salută falsitatea și îneacă adevărul sub indiferență sau insulte, o națiune se întoarce cu spatele la progres și poate fi restabilită numai prin lecțiile teribile ale catastrofei.” (Frédéric Bastiat)

Ce urmează, fără educarea publicului larg? Ce urmează dacă cei mulți devin mai mulți, iar ceilalți, în loc să crească, își diminuează numărul?

Adio, copilărie!

Întotdeauna am crezut despre mine că sînt o persoană puternică, optimistă, curajoasă. Am aflat de curînd că nu sînt așa. Toată tăria mea, tot entuziasmul meu, toată bucuria mea veneau de fapt din statutul meu prelungit de copil.

Este omul cu bun simț o specie în pericol de dispariție?

Cine a mai citit din ce scriu pe blog poate și-a dat seama că mă poziționez în gîndire și opinii mai spre dreapta – mai spre individualism, responsabilitate auto-asumată, nonconformism, toleranță, independență. Nu consider că trecutul este culmea la care am ajuns ca omenire, nici prezentul ca Groapa Marianelor a civilizației.

Și totuși mă întreb de ce dispare bunul simț cu atîta rapiditate din societatea actuală și cum de tupeul, ignoranța, incompetența, minciuna și hoția au ajuns aparent valori la care au aderat mulți dintre semenii noștri.

Ce mică este lumea!

De multe ori spunem că lumea este mică – fie pentru că ne întîlnim cu un cunoscut la capătul lumii accesibile pentru noi, fie pentru că observăm cum oameni de pe un alt continent se comportă exact ca noi, fie pentru că lipsa noastră de mijloace ne face să ne limităm uneori intenționat, alteori fără să vrem, lumea în care existăm.

Viața între a lua și a pune

Am ajuns, pe negîndite și parcă peste noapte, în tagma celor care pot spune „pe vremea mea…”.

Da, pe „vremea mea”, se obișnuia să se ia, nu să se pună, dacă voiai să fii „frumoasă” sau „la modă”.

Cel mai mult se lua părul nedorit și se smulgeau de zor bietele sprîncene, dar se tăiau și fustele, porțiile … Este drept că erau unele persoane mai „rafinate”, care purtau perucă, pălărie sau vreo meșă pentru a părea mai sofisticate, dar nu era o modă, ci mai mult o ciudățenie.

În ultimii ani, totul s-a schimbat.