Cursuri Lean Six Sigma – București, 2017

După ce trece perioada de concedii, vă invit să participați la o serie de cursuri Lean Six Sigma organizate de Philean în București, cu începere din luna septembrie 2017. Iată mai multe detalii: https://issuu.com/cristinamusat/docs/oferta_lean_2017.

Vă aștept!

Sursă: Cursuri Lean Six Sigma – București, 2017

Anunțuri

PSD și taxa de solidaritate

Cînd guvernul lui Boc a introdus o taxă temporară de solidaritate, am plătit-o fără să comentez – mi se părea normal ca, atunci cînd cuvinte destabilizatoare precum criză, incapacitate de plată, recesiune etc. erau spuse zi de zi, într-un context economic destul de neclar, să împart cu alții ceva din ce îmi prisosea mie. Am înghițit în sec și am plătit, pentru că am considerat și încă mai cred că este greu de trăit într-un stat imperfect, al nedreptăților și incompetenților, dar ar fi mult mai dificil de rezistat într-o societate fără legi, fără umanitate, inclusiv fără auto-control.

Acum este rîndul PSD să vină cu ideea unei taxe de solidaritate.

Fațada și imaginea de sine

„Fă-te că lucrezi!” Cine își mai aduce aminte de această sintagmă și de momentul în care mulți am auzit-o la televizor?

Mulți s-au declarat șocați atunci, pentru a-i discredita în public pe actorii nepricepuți sau doar surprinși într-o postură nefamiliară. Dar și mai mulți s-au mințit pe ei înșiși – pentru că toți cei care au prins viața în comunism au acționat așa la vreun moment dat al vieții lor.

Educația în România secolului 21

Ca să închid setul de articole despre experiența mea cu studiile universitare mai recente, azi am fost la secretariatul facultății să cer o adeverință că am absolvit studiile de licență (fără examenul de licență, pe care l-am tot amînat pînă am renunțat cu totul la el!).

Așadar, am intrat pe site și am aflat programul de la secretariat, care a rămas tot 2 ore pe zi de luni pînă joi – cam ca la Parlament!

Despre ”Faking it” sau despre „furatul căciulii”

La un moment dat aveam în echipă un proaspăt absolvent, care nu prea avea chef de muncă și-și schimbase deja locul de muncă de vreo 3 ori într-un an. El mi-a spus că suportă statutul de angajat pentru o vreme,  „așteptînd” să apară ceva mai bun. Iar eu i-am spus că așteptarea înseamnă doar trecerea timpului – ceea ce nu este întotdeauna un avantaj.

Ce faci cu omul care, cînd se privește în oglindă, vede ceva ce nu există?

Există o mulțime de sfaturi despre ce poți face atunci cînd în preajma ta se află cineva care trăiește într-o realitate complet închipuită, De obicei, se recomandă îndepărtarea de acea persoană, pentru a-ți păstra propriul echilibru.

Dar iată un exemplu de astfel de situație de neînțeles pentru un om realist, rațional, obiectiv, sănătos, echilibrat. În 1996 am fost la un curs de formare de formatori în Franța. Trainerul ne-a spus de la început că pe parcursul cursului va trebui să ne auto-evaluăm sau să ne evaluăm între noi, fără însă a avea din partea ei vreo confirmare.

De ce nu mi-ar fi plăcut să fiu băiat și de ce nu mi-a plăcut să fiu fată!

Probabil că am îmbătrînit în ultimele 3 luni ca alții în 7 ani! Iar nostalgia copilăriei mă înconjoară cu un văl dens, ca o ceață care mă desparte de realitate.

Îmi amintesc că mama mă ducea în fiecare lună la frizerie, ca să mă tundă, încă de foarte mică – eram la grădiniță și apoi am intrat la școală. Iar la liceu, profesorii mă dădeau ca exemplu băieților din clasă. care ar fi trebuit să se tundă la fel de scurt ca mine! Cum să-mi fi dorit să fiu băiat? Eu le invidiam pe fete – cu cozi împletite, cu funde, cu  părul liber pe umeri … Iar cînd reușeam s-o conving pe mama ca măcar 3-4 luni să renunțe la obiceiul de a mă tunde periuță, părul meu creștea țepos și neascultător – nici vorbă să stea în vreun fel – numai cum îi plăcea lui!

Elogiu faptelor și gesturilor mici

„În marile evenimente, oamenii se arată cum doresc să fie văzuți; în lucrurile mici, ei se arată așa cum sînt.” (Nicolas Chamfort)

Pădurea sau copacii? Ce este mai bine să vezi de prima oară? Analiză sau sinteză? Care să fie prima direcție în mintea noastră? Simplu sau complicat? De unde să începem evaluarea faptelor noastre?

Eu am apreciat întotdeauna lucrurile mici, amănuntele, detaliile, faptele, gîndurile, comportamentele, gesturile, ideile sau deciziile mici, simple, aparent nesemnificative – dar conștiente ale cuiva. De ce? Pentru că nu poți alerga, înainte de a merge. Nu poți trece la analiza matematică înainte de a ști să numeri. Nu poți fi adult decă nu depășești celelalte faze ale dezvoltării umane, indiferent de cît de mult te-ai maturiza fizic sau psihic înainte de vreme. Nu poți ajunge un Picasso înainte de a învăța ABC-ul meseriei de pictor. Nu poți face bine ceva complex, majjor, extrem de important, fără a exersa în prealabil ceva mai simplu. Se numește evoluție și este esențială pentru dezvoltatea oricărui individ și a orcărei reguli, culturi, civilizații, societăți etc.