Serviciile includ acţiuni de facilitare dedicate îmbunătăţirii vieţii, performanţelor sau satisfacţiei personale, adresate persoanelor fizice, organizate sub forma unor serii de discuţii pe teme legate de auto-cunoaştere şi auto-dezvoltare personală.
Nu este vorba despre cursuri, nici despre consiliere psihologică, ci doar de organizarea de întîlniri care să constituie puncte de pornire pentru introspecţie şi pentru auto-conştientizarea propriilor moduri în care percepem realitatea, gîndim, simţim, decidem, acţionăm şi interacţionăm în mod curent. Chiar dacă, la nevoie, vor exista mici intervenţii pentru aport de cunoştinţe care să clarifice unele concepte sau metode de lucru, în fapt participanţii vor pune în discuţie propriile puncte de vedere, nu pentru a stabili apriori ce este bine şi ce este rău, ci pentru a înţelege cum şi de ce acţionăm într-un mod sau altul, într-o situaţie anume.
În orice moment luăm decizii, care au efecte asupra viitorului nostru. Aşa că nu trebuie irosit niciun moment din viaţa noastră, fără să conştientizăm că noi ne influenţăm viitorul prin toate gîndurile, reacţiile, deciziile, comportamentele, acţiunile sau emoţiile noastre. Discuțiile propuse în această categorie au apărut din dorinţa de învăţa împreună cu toţi cei interesaţi despre cum ne-ar putea fi mai bine – individual, în familie, la lucru sau în societate.
Orice trainer ştie că nu poate fi credibil, autentic, acceptat de ceilalţi decît dacă iese din paradigma cunoscutului proverb românesc: „Fă ce spune popa, nu ce face popa!”. Fie că vorbim de exemplul personal, fie de „bun simţ”, este evident că totul porneşte de la un set conştientizat de valori personale. Pe scurt, crezul nostru este că tot ceea ce facem poate fi oricînd făcut „mai plăcut, mai bine, mai repede“.
Doar că, pentru a ajunge la acest deziderat, este nevoie să trecem de obstacolele pe care singuri ni le ridicăm în jurul nostru – fie pentru că ignorăm voit o mulţime de semnale sau detalii observate, fie pentru că adesea în mod inconştient alegem să facem mereu ceea ce ştim sau am văzut la alţii, evitînd cu obstinaţie schimbările posibile în viaţa noastră.
Philean oferă o serie de acţiuni – de realizat individual sau în grup, la distanţă sau faţă în faţă, care să ne ajute să învăţăm să gîndim mai bine, pentru a vedea cu alţi ochi, din alte perspective, ceea ce ni se pare atît de cunoscut sau atît de neimportant, încît de obicei preferăm să ignorăm sau să amînăm găsirea unor soluţii de îmbunătăţire.
Tematicile propuse în continuare pot fi realizate independent sau într-o succesiune aleasă de fiecare participant, în funcţie de interesele şi de dorinţele proprii:
1. Exerciţii de auto-cunoaştere
Atelier cu durata de 20 de ore – 5 şedinţe de cîte 4 ore
Un proverb spune că: „Nu există om mai orb decît cel ce nu vrea să vadă.” Dacă vrem să ne vedem aşa cum sîntem şi să înţelegem de ce acţionăm şi de ce reacţionăm de obicei aşa cum o facem, cel mai bine este să ne analizăm, să trecem printr-un proces de introspecţie, să ne auto-cunoaştem şi să ne acceptăm aşa cum sîntem.
Putem să ne lăsăm influenţaţi, conduşi de situaţii şi de cei din jur, iar apoi să dăm vina pe soartă şi pe anturaj. Sau putem să deschidem ochii şi, ca în faţa unei oglinzi fermecate, să ne privim cu atenţie, să ne vedem cu sinceritate şi cu dorinţa de a ne înţelege mai bine. Nu este un proces uşor, nu are o durată scurtă, nu poate fi întotdeauna numai plăcut, dar ne poartă către integritate şi autenticitate. Veniți la discuțiile despre cum putem să ne explorăm, pentru a ne cunoaşte şi a ne înţelege mai bine, abordînd următoarele subiecte:
- Exerciţii de auto-cunoaştere
- Percepţii şi interpretări ale realităţii
- Imaginea şi identitatea de sine
- Generozitate vs. egoism
- Locul controlului și auto-control
- Analiza SWOT personală
- Fața invizibilă – Fereastra Johari
- Valori şi obiective personale
- Conformism vs. Nonconformism
- Integritate și autenticitate personală
- Relația cu sine și relațiile cu ceilalți
- De ce greșim?
2. Fricile care ne blochează
Atelier cu durata de 12 ore – 3 şedinţe de cîte 4 ore
Oare există cineva care nu se teme de nimic? În lucrările de specialitate au fost identificate peste 500 de fobii, de la cele mai comune (cum ar fi frica de animale – zoofobia sau frica de păianjeni – arachnofobia), pînă la cele mai greu de închipuit (frica de ruine – atefobia sau frica de Halloween – samhainofobia).
Mie mi-e frică de şerpi, de locurile mici şi închise, de înălţime. Cînd mi-am dat seama de paralizia pe care mi-o cauzează apropierea de un şarpe (chiar izolat de un perete de sticlă), sau gîndul că aş putea rămîne blocată într-un lift, am încercat să mă „tratez”, expunîndu-mă cu bună ştiinţă, treptat, riscurilor asociate fricilor mele, pentru a mă testa în condiţii reale. Cineva mi-a spus cîndva că singurul mod de a afla dacă pot sau nu să fac ceva, este să mă apuc să fac acel lucru şi să văd dacă voi reuşi sau nu să termin ce am început. Dacă reuşesc, înseamnă că pot. Dacă nu, înseamnă că nu vreau! Nu vă propun să-mi urmaţi exemplul sau să treceţi la măsuri radicale, ci vă invit să ne recunoaştem şi să punem în discuţie cîteva dintre fricile noastre, care adesea ne blochează, fie ele corect sau nu conştientizate. Iată despre ce subiecte vom vorbi:
- Frica de nesiguranţă
- Frica de schimbare
- Frica de eşec
- Frica de îmbătrînire
- Frica de a cere ajutor
- Frica de a greşi
- Frica de a nu fi perfect etc.
Dacă aveţi vreo frică nemărturisită, cred că ne-ar fi bine să ne întîlnim şi să schimbăm idei şi moduri de depăşire a blocajelor, mai ales pentru a ne cunoaşte mai bine forţele de care dispunem şi cum ne putem depăşi limitele în situaţii de criză.
3. Gîndirea noastră, între iraţionalitate, conformism şi gîndirea critică
Atelier cu durata de 16 ore – 4 şedinţe de cîte 4 ore
Cît de multă încredere putem avea în modul nostru de gîndire? Cît de permeabili sîntem la manipulare?
„A gîndi liber e mare lucru. A gîndi corect e şi mai mare lucru.“(Anonim)
Mulţi spun că nu există liberul arbitru. Voi ce credeţi? Iată ce spun alţii, mai faimoşi şi mai importanţi ca noi:
Dacă toţi gîndesc la fel, atunci cineva nu gîndeşte. (George S. Patton)
Omul este produsul gîndurilor sale. Ceea ce gîndeşte, aceea devine. (Buddha)
Cum gîndeşti, aşa eşti. Cum te visezi, aşa vei fi. Aşa cum îţi alegi dorinţele, aşa te transformă ele. (Wendy Garrett)
O concluzie reprezintă momentul cînd te-ai oprit să gîndeşti, din oboseală. (Martin H. Fischer)
Dacă credeţi că au dreptate sau nu, veniți să discutăm despre cum gîndim fiecare dintre noi:
- A vedea = a înţelege?
- Conştientizarea modului propriu de gîndire
- Percepţii şi interpretări ale realităţii
- Gîndire pozitivă vs. gîndire negativă
- Gînduri iraţionale, stereotipuri şi idei preconcepute
- Erori de raţionament şi de logică
- Gîndire divergentă vs. gîndire convergentă
- Gîndirea laterală
- Gîndirea critică
4. În lumea deciziilor – intuiţie vs. alegeri conştiente
Atelier cu durata de 16 ore – 4 şedinţe de cîte 4 ore
Decizii, alegeri, intuiţie, logică, gîndire critică, raţiune …. Cuvinte care ascund multe procese cognitive pe care, de cele mai multe ori, le ignorăm.
Ce stil de luare a deciziilor avem? Acţionăm şi reacţionăm mereu la fel, în cazul unor situaţii similare? Noi decidem sau ne luăm după ceilalţi? Riscăm sau mergem doar pe drumul cunoscut?
Nu există răspunsuri corecte sau false, doar întrebări la care fiecare trebuie să-și cunoască răspunsurile, pentru a să desluşi cum şi de ce ne lăsăm mereu surprinşi de prima ninsoare! Iată temele de discuţie:
- Procesul de luare a deciziilor
- Stiluri de luare a deciziilor
- Intuiţie vs. raţiune şi analiză
- Decizii conştiente vs. decizii implicite
- Decizii individuale vs. decizii de grup
- Decizii prompte vs. indecizie
- Decizii corecte vs. erori în luarea deciziilor
- Instrumente de evaluare a opţiunilor posibile
5. Faţă în faţă cu comunicarea
Atelier cu durata de 20 ore – 5 şedinţe de cîte 4 ore
Orice am face, transmitem semnale către cei din jurul nostru. De obicei, se consideră că există trei mari categorii de mijloace prin care comunicăm cu exteriorul – verbale, nonverbale şi paraverbale. Dar în aceste categorii trebuie să introducem absolut totul, inclusiv hainele, stilul de tunsoare, culorile folosite, cuvintele şi figurile de stil alese, temperatura şi intensitatea strîngerii mîinii, ba chiar şi modul în care dormim, gadget-urile folosite sau frecvenţa postărilor pe Social Media. Importantă nu este însă comunicarea în sine, ci să o putem folosi pentru a ne atinge scopul pe care îl urmărim.
Totul este interacţiune, mereu sîntem într-un proces de tranzacţionare – dăm şi primim mereu cîte ceva, de multe ori neintenţionat, deci comunicăm continuu, fie că vrem, fie că nu, fie că ne dăm seama, fie că nu. Iată subiectele de abordat:
- Informaţii vs. opinii
- Comunicarea verbală: cuvintele care inspiră, influenţează, manipulează sau şochează în comunicare
- Etos – Patos – Logos: argumentare şi persuasiune în comunicare
- Asertivitate
- Bariere în comunicare
- Prezentări în public – formă, stil, conţinut
- Comunicare nonverbală / Limbaje de comunicare nonverbală
- Ascultare
- Întrebări şi răspunsuri
- Feedback: uşor de dat şi de primit, sau nu?
- Povestirea
- Comunicare în scris
- Facilitarea discuţiilor
- Situaţii dificile în comunicare: persoane dificile, situaţii critice, diferenţe culturale
- Social Media și imaginea personală
6. Creativitate individuală
Atelier cu durata de 12 ore – 3 şedinţe de cîte 4 ore
Ce este creativitatea? Creativitatea este doar pentru artişti? Poate fi oricine creativ? Trebuie să fii născut(ă) aşa sau poţi deveni creativ(ă) la orice vîrstă? Multe întrebări, dar şi mai multe căi pentru dezvoltarea creativităţii!
Este util să ne testăm şi să ne dezvoltăm creativitatea individuală! Iată ce teme de discuţie pot fi utile:
- Exerciţii de creativitate
- Instrumente de stimulare a creativităţii
7. Controlul timpului – de la „N-am timp!” la „Am întotdeauna timp pentru ceea ce mă interesează!”
Atelier cu durata de 12 ore – 3 şedinţe de cîte 4 ore
Timpul este o resursă neregenerabilă, poate singura resursă care nu se poate nici recupera, nici recrea. Toţi dispunem de timp şi doar noi putem decide ce facem cu el – nu contează dacă pentru ceilalţi pare că îl folosim cu rost sau fără rost, atîta vreme cît sîntem conştienţi de modul în care trece.
„Timpul este singurul capital pe care îl are orice fiinţă umană şi singurul pe care nu-şi poate permite să-l piardă.” (Thomas Alva Edison)
Henri Ford spunea: „Pierderea de timp diferă de pierderea materială prin faptul că în primul caz nu se mai poate salva nimic.”
Deci noi stăpînim timpul, pentru că noi decidem cum îl controlăm. Sau nu? Iată subiectele pe care mi-ar plăcea să le discutăm, pentru a înţelege dacă noi controlăm timpul sau timpul ne controlează pe noi:
- Hoţii de timp
- Tentaţia procrastinării
- Limbajul timpului
- Controlul timpului
8. Viaţa profesională la 45+; mai am vreo şansă?
Atelier cu durata de 16 ore – 4 şedinţe de cîte 4 ore
Cine crede că există diferenţe între generaţii? Cine se simte bine la 45+, cu un şef sub 30 de ani? Cine se simte discriminat(ă) pe piaţa muncii doar pentru că, eufemistic spunînd, are mai multă experienţă ca alţi candidaţi? Este vîrsta o piedică la angajare? Este cineva care poate spune că niciodată nu i-a fost frică de trecerea anilor şi de schimbarea “prefixului”?
Viaţa adevărată și plină de satisfacții poate începe la orice vîrstă. În timp ce alţii se consideră rataţi (profesional vorbind) dacă nu au ajuns pe un post de conducere pînă la 35 de ani, alții la această vîrstă de-abia își descoperă forţa de a-și valorifica non-conformismul latent şi de a renunţa la orice compromis, pentru a obţine satisfacţia deplină la locul de muncă. Voi la ce vîrstă aţi conştientizat că este momentul să faceţi ce vă place, nu ce vi se cere sau ce credeţi că “trebuie”? Cred că fiecare are un răspuns – ce-ar fi dacă am discuta despre cum să ne simţim bine făcînd ceea ce ne place, indiferent de vîrstă? Iată temele de discuţie propuse, de abordat la 45+:
- Alegeri personale: CE ŞTIU – CE POT – CE VREAU – CE-MI PLACE: etape pentru alegerea, dezvoltarea sau schimbarea carierei
- Percepţii şi preconcepţii
- Angajat, liber profesionist sau angajator?
- Construirea şi protejarea imaginii personale
- Prezentarea personală
- Pregătirea pentru interviu
- Relaţii profesionale intergeneraţionale
9. Ikigai personal – Şef sau subordonat? Care este soarta mea în viaţă?
Atelier cu durata de 20 ore – 5 şedinţe de cîte 4 ore
Există oameni ajunşi în poziţii înalte foarte devreme, cum există şi oameni care, în 30 de ani de muncă, nu ajung niciodată să ajungă prea sus într-o ierarhie. Nu este însă evident că toţi cei din prima categorie sînt fericiţi şi toţi ceilalţi sînt nefericiţi. Important este să ne cunoaştem rolurile în care ne simţim confortabil, sursele puterii noastre, modul în care ne gestionăm relaţiile cu ceilalţi. La fel de important este să ne găsim calea pe care ne-o dorim în viaţă, să ne îmbunătăţim atitudinea faţă de viaţă şi de muncă, să devenim mai asertivi, mai eficace, mai încrezători în noi şi în alegerile noastre. Cum perfecţiune nu există, ne trebuie doar dorinţa de îmbunătăţire continuă, care ne poate permite să progresăm. Cum se spune, „numai cine nu munceşte, nu greşeşte”, iar doar cine greşeşte poate învăţa din greşeli! Deci în viaţă nu contează greşelile, ci capacitatea noastră de a nu le face fără rost, adică fără a învăţa ceva pentru a nu le repeta şi pentru a evolua în ritmul nostru şi în direcţia pe care ni le dorim.
Iată temele propuse pentru discuție:
- Antreprenor sau intraprenor?
- Misiune, viziune, valori, obiective şi priorităţi personale
- Puterea personală
- Încredere în sine
- Auto-motivare
- Roluri în echipă
- Leadership personal
- Conducerea superiorilor
- Relaţia cu ceilalţi şi gestiunea relaţiilor dificile
10. Simplificarea vieții – 5S în viaţa personală
Atelier cu durata de 8 ore – 2 şedinţe de cîte 4 ore
Pentru necunoscători, 5S este o metodă apărută în mediul industrial, din necesitatea de a asigura un bun management al oricărui loc de muncă. Ca motto, 5S este echivalent cu „Un loc pentru orice şi orice la locul lui.” În traducere, 5S urmăreşte ca în jurul celui care munceşte să existe doar ceea ce îi este necesar şi suficient, nici mai mult, nici mai puţin, pentru a-şi putea realiza bine activităţile curente. În viaţa de zi cu zi, 5S urmăreşte acelaşi obiectiv: renunţarea la ceea ce nu ne trebuie şi păstrarea lîngă noi a ceea ce ne este util şi suficient pentru un trai de calitate, renunţînd la orice altceva, fie că este vorba de gînduri iraţionale, lucruri nenecesare, nevoi supradimensionate sau obiceiuri nesănătoase. În practică, există o mulţime de moduri de a ne simplifica viaţa şi de a ne fi mai bine.
Iată ce subiecte vă propun spre discuţie:
- Arta simplităţii
- Valoare şi non-valoare în activităţile curente
- Paşii 5S pentru simplificarea vieţii
Iată un prim exercițiu de auto-cunoaștere.
Și al doilea.
Philean's Weblog 