N

Neutralitate de gen

Apare atunci când acţiunile, comportamentele, politicile sau deciziile interne ale membrilor unei organizaţii nu au efect de discriminare – nu afectează sau nu favorizează în special un anumit gen sau relaţiile dintre genuri, nu fac referire la masculinitate sau la feminitate, fiind considerate a avea impact egal asupra femeilor şi bărbaţilor.

De menţionat că neutralitatea de gen nu este echivalentă cu opacitatea de gen, caz în care este vorba de o neconştientizare a problematicii de gen.

Neutralitatea de gen apare atunci când se consideră că genul nu este relevant într-o anumită situaţie, aşa că, de exemplu, se evită folosirea unui limbaj ce ar putea fi perceput ca sexist (se foloseşte sintagma „partener de viaţă” – în loc de soţ / soţie, sau „persoană” în loc de femeie / bărbat).

Opacitatea de gen se referă la inabilitatea de a percepe diferenţele şi semnificaţia efectelor – din perspective de gen – ce pot apărea într-o anumită situaţie.

În general, neutralitatea de gen nu contribuie la promovarea egalităţii de gen, ci are efecte doar la nivelul menţinerii situaţiei existente. Pentru a determina egalitatea de gen este nevoie de decizii, politici şi acţiuni conştiente şi intenţionate în favoarea identificării şi satisfacerii diferitelor nevoi, situaţii de viaţă, aşteptări, percepute din perspective de gen.

Nevoi de gen

Pornind de la unicitatea fiinţelor şi de la diferenţele pe care natura le-a creat între femei şi bărbaţi, se poate defini conceptul de nevoi de gen – nevoi diferite, determinate de diverşi factori: pot fi împărţite în două categorii:

• Nevoi curente

Nevoile curente se referă la nevoile zilnice, practice, pornind de la cele de subzistenţă (mâncare, locuinţă, apă etc.), la cele biologice şi sociale (familie, copii) şi pînă la cele culturale, spirituale etc.

• Nevoi strategice

Nevoile strategice includ drepturile omului (securitate personală, dreptate, libertate, egalitate, acces la resurse, la educaţie etc.), nevoi care uneori intră în contradicţie cu normele şi rolurile tradiţionale ale femeii în societate.

Nonconformism de gen

Nonconformismul înseamnă abaterea de la respectarea strictă a regulilor sociale sau de altă natură din societate. Nonconformismul de gen apare atunci când femeile sau bărbaţii se îndepărtează de normele şi rolurile tradiţionale stabilite de societate pentru femei sau bărbaţi, alegând forme de manifestare şi de comportament nespecifice, din punct de vedere social.

Norme de gen

În mod tradiţional, istoric, cultural, societatea a generat un set de norme specifice pentru atitudinile şi comportamentele dezirabile, acceptabile pentru femei şi pentru bărbaţi, respectiv aşteptările sociale faţă de membrii societăţii, grupaţi în două categorii; femei şi bărbaţi. Astfel, un membru al societăţii, pentru a nu fi exclus de majoritate, trebuie să respecte o serie de norme sociale – referitoare la activităţi, la responsabilităţi, la rolurile avute în familie, pe piaţa muncii şi în comunitate, la codurile nescrise în ceea ce priveşte aspectul, vestimentaţia, comportamentele etc., la început ca copil, iar apoi ca adult – femeie sau bărbat.

Scopul normelor de gen este de stabili regulile în grupul social, de a uniformiza comportamentele acceptabile, de a constitui un referenţial de validare a membrilor comunităţii şi de sancţionare a comportamentelor nedorite.

Cum rolurile de gen sunt adesea legate de subordonare – iniţial în familie şi apoi în comunitate, normele de gen consfinţesc practic o stare socială de inegalitate, a cărei schimbare nu se poate face doar prin mijloace legale, ci prin evoluţia societăţii în general, ca urmare a creşterii nivelului de educaţie şi a modificării relaţiilor între genuri şi generaţii. Normele de gen au însă un caracter variabil dinamic, ele diferă în funcţie de criterii culturale, geografice etc. şi se modifică în timp, pe măsură ce contextul social şi cultural se transformă sub presiunea relaţiilor sociale.