Timp de o lună am tot vorbit despre importanța comunicării într-o organizație. La mai toate întrebările puse, mi se răspundea cu „Dar nu mai trebuie spus nimic, că se știe!”. Așa că, la un moment dat era suficient să arăt cu degetul, ca să primesc instantaneu replica: „Se știe!”.
Am încercat prin toate mijloacele pe care le cunosc, cu toate argumentele care mi-au venit în cap, cu mai multă sau mai puțină pricepere, să-i conving pe oameni că oricine poate spune că nu știe, atunci când alții cred că „Se știe!”.
Am repetat în neștire că „Se știe!” este de fapt echivalent cu „eu cred că x știe că…”, deci este clar o opinie personală, nu o certitudine și nici o observație clară, corectă și reală.
Este clar (părerea mea!) că nimeni nu poate ști ce anume știe sau nu știe altcineva. Uneori enunțul anterior este adevărat chiar și pentru una și aceeași persoană – nici noi nu prea știm întotdeauna despre noi exact ce știm și ce nu știm, așa că evident expresia „Se știe!” este greșită din toate punctele posibile de vedere.
După o pauză de „Se știe!”, am plonjat iarăși complet în aceeași mlaștină a gândirii vicioase. Ascult știri despre cum personalul din centrele de vaccinare este neplătit de 2 luni și unii manageri amenință cu închiderea centrelor. Iar eu nu înțeleg – cum stai tu, angajat, fără să primești două luni salariul, fără să te agiți, fără să comunici, fără să ceri să ți se respecte drepturile? Cum stai tu, manager de spital sau de centru de vaccinare, dacă știi că nu ai bani pentru a plăti munca oamenilor, fără să te agiți, fără să comunici, fără să anunți, fără să trimiți sute de mesaje către guvern sau către MS sau către MF? Ca să nu mai zic de marele responsabil național cu vaccinarea, care face declarații la TV că MS nu a făcut de 2 luni plățile, de parcă toate instituțiile statului trebuie să funcționeze doar paralel, fără vreo interacțiune directă între ele, iar rufele trebuie spălate doar in extremis și doar în public?
Microbul „Se știe!” pare chiar mai periculos chiar decât coronavirusul care ne dă atâtea bătăi de cap de un an încoace! Nu are la fel de multe victime vizibile, dar este mult mai răspândit și mult mai nociv pe termen lung. Poate ar trebui să ne considerăm o țară de nătăfleți, că pare că mulți își folosesc gura doar pentru a o ține căscată spre cer, așteptând să le pice de acolo tot ce au nevoie, fără vreun alt efort, cât de mic, de comunicare, colaborare, apreciere și respect pentru cei de alături.
Philean's Weblog 