Azi am cedat și m-am enervat cumplit. Eram pe stradă, veneam de la cumpărături, cu sacoșe enorme de care trăgeam din greu, iar unul, cu mașina, s-a urcat pe trotuar, razant în fața mea. Problema este trotuarul – mai îngust de un metru, că, pe la mine prin cartier, nimeni nu s-a gândit că trăiesc și pietoni, nu doar mașiniști. I-am zis că e nesimțit – mă văzuse, dar ce contează, fiecare cu propriul interes, fără nicio grijă de altul. Bine c-am scăpat nebătută, că de la volan a coborât o namilă amenințătoare.
Cert este că am ajuns acasă și nu reușeam să mă liniștesc, eram un car de nervi. Așa că am început să mă gândesc la ce m-a făcut să cedez, pentru că, de obicei, evit să mă enervez în situații pe care nu le pot controla.
Și mi-am dat seama! M-am enervat pentru că eram obosită, pentru că sacoșele erau grele, pentru că energia mea scade, pentru că efortul de a ocoli mașina urcată (parțial) pe trotuar mi s-a părut excesiv și inutil în condiții normale de respect față de cetățenii pietoni dintr-un oraș!
Oamenii mereu nervoși, cărora le sare capsa din orice nimic, care insultă sau devin intoleranți și violenți sunt oameni care poartă după ei supărări, minciuni, ranchiuni, invidii, nerealizări mult mai grele decât sacoșele mele! Sunt oameni care se dau mari în public, iar în privat nu au curajul să se privească în oglindă, pentru a se vedea cât de mici sunt de fapt. Sunt cei care, prin excesul de mânie, impulsivitate, intimidare, își consumă energia, ca să nu fie nevoiți s-o folosească pentru a deveni mai relaxați, mai umani și mai atenți la ceilalți, nu doar la sinele lor exacerbat.
Așa că mi-am propus să nu mai cedez! Nu vreau să mă transform în omul supărat pe viață, care-i chinuie pe ceilalți doar pentru că nu știe cum să fie mai bun și să caute mulțumire și recunoștință pentru propria viață.
Am început acomodarea! Sigur voi reuși!
Philean's Weblog 