Arhive pe categorii: Imbunatatire

Mi-ar plăcea să fiu iarăși copil!

Iar am căzut în cutia cu amintiri din copilărie….

Tata era un om căruia îi plăceau petrecerile. Muncea din greu toată săptămîna, dar sîmbăta seara sau duminica se bucura să meargă la un meci sau să-și invite rudele și prietenii la o masă, cu sau fără motiv. Mama nu era întotdeauna prea fericită – pentru că și ea muncea toată săptămîna, mai avea și muncile casnice în seama ei, și doi copii de îngrijit – iar duminica, în singura zi în care și-ar fi dorit să iasă la plimbare sau să se odihnească, trebuia să se ocupe de mese de petrecere afară, în curte, mai ales vara.

Continuă lectura

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria alegeri, amintiri, Imbunatatire

Despre suferință și devenire

Iată ce am citit azi:

The Unbroken, by Rashani Réa

There is a brokenness
out of which comes the unbroken,
a shatteredness
out of which blooms the unshatterable.
There is a sorrow
beyond all grief which leads to joy
and a fragility
out of whose depths emerges strength.

There is a hollow space
too vast for words
through which we pass with each loss,
out of whose darkness
we are sanctioned into being.

There is a cry deeper than all sound
whose serrated edges cut the heart
as we break open to the place inside
which is unbreakable and whole,
while learning to sing.

Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria alegeri, Imbunatatire

Despre înjurături

Eu am avut norocul – părerea mea! 😉 – să cresc, să trăiesc și să lucrez într-un mediu nepopulat de înjurături. Doar ocazional mediul meu a fost contaminat cu înjurături, dar pentru scurt timp (fie m-am îndepărtat eu de acel mediu, fie oamenii obișnuți să înjure au fost treptat convinși să renunțe la obicei, măcar cînd erau în public).

Am citit unele studii, cum că oamenii care înjură ar fi mai creativi, mai inteligenți, mai independenți ca cei care au ales să nu folosească acest mod de comunicare, dar nu m-au convins, nici nu m-au făcut să adopt acest obicei. Drept este că de 2 ori în viață m-am surprins înjurînd cu voce tare – dar eram la volan și evitasem în ultimul moment un incident neplăcut – așa că m-am iertat, dar am continuat să mă supraveghez, pentru a înțelege de unde mi-au apărut pe buze acele cuvinte.

Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria alegeri, auto-control, auto-cunoastere, Imbunatatire, mindfulness

Obiceiurile vechi dispar greu

De ce nu ne merge bine? De ce unii nu se bucură de libertate și se comportă ca și cum mereu ar datora ceva cuiva? De ce schimbările în mai bine au devenit reversibile și par acum imposibile, în timp ce schimbările în mai rău sînt așa de rapide și sînt salutate de o majoritate semnificativă? De ce nu vor oamenii să gîndească și înghit pe nemestecate toate gogoșile tuturor?

Întrebări peste întrebări.

Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria alegeri, Imbunatatire

Familie tradițională?

În sintagma din titlu, termenul „familie”  este clar pentru mine, pornind de la ideea că este dreptul fiecăruia de a decide cu cine și cum vrea să conviețuiască pe termen lung, în mod formal sau neformalizat.

Dar, cum limba română suferă încă din cauza împărțirii substantivelor în funcție de gen, se pare că unii vor neapărat să înlocuiască forma colectivă a substantivelor la plural prin explicitări limitative de gen. Este ca și cum am vorbi nu despre „managerii companiei”, ci despre ”managerii și managerițele companiei” sau despre „managerii bărbați și managerii femei ai companiei”.

Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria alegeri, egalitate de sanse, gender, Imbunatatire

La mulți ani, copilărie!

cristina bebe.jpg

Copil fiind, lumea era a mea, pentru că eu eram în centrul ei. Apoi am crescut și am început să-mi dau seama că mă aflu din ce în ce mai departe de centru, într-o extremitate de care la început m-am temut, dar pe care mai apoi am îmbrățișat-o cu recunoștință.

Acum nu mai am referențial față de care să măsor distanța la care mă aflu în univers, dar le sînt pe viață recunoascătoare părinților mei, care mi-au oferit locul central în lumea lor. Și-mi este dor de ei în fiecare clipă, cum mi-e dor de copilărie și de grijile mele de pe atunci.

Ceea ce este însă cel mai important lucru este că încă mă simt copil – chiar dacă unul mai copt – am rămas naivă, curioasă, optimistă mai mereu, oarecum rebelă, cam grăbită și nerăbdătoare.

O fi bine? O fi rău?

 

Scrie un comentariu

Din categoria alegeri, Imbunatatire

De fapt, valoarea pentru client se poate identifica numai dacă avem o atitudine specifică, și anume atitudinea pro-ceilalți. Cei care se pun pe ei înșiși deasupra tuturor nu vor putea înțelege niciodată de ce pe unii îi preocupă valoarea pentru client și vor rămîne mereu în mediul lor detașat, fără implicare, în disprețul manifest față de nevoile și așteptările celorlalți.

atitudine

Scrie un comentariu

25 mai 2018 · 8:05 PM