Am avut zile în care luam decizii nonstop și zile în care mă lăsam purtată de mînă ca un om fără vedere. Am zile în care nu mă opresc din vorbit și altele în care nu spun mai mult de 5-10 cuvinte. Am zile în care aplicația de pe telefon îmi spune că am făcut 10000-14000 de pași și zile în care nu depășesc 15 pași. Am zile în care citesc o carte pe zi și zile în care nu pun mîna pe o carte. Am zile în care mă simt bine și zile în care mi-e greu și să deschid ochii dimineața.
Vouă nu vi se întîmplă la fel? Probabil că fiecare ar putea scrie despre propriile experiențe, aflate la extremitățile intervalului între cald și rece.
Dar cînd ne întreabă cineva ce facem, de obicei răspunsul este „Bine!”, cu variante – „nici prea-prea, nici foarte-foarte” sau „așa și așa”. Adică media trăirilor, rezultatelor, problemelor, reușitelor, stărilor, emoțiilor noastre.
În medie, situația poate fi bună. În realitate, variația de la zi la zi este ceea ce trăim, nu ceea ce spune media.
Cam la fel cu sondajele sau alte studii bazate pe metode statistice. Media definește normalitatea, chiar dacă niciun subiect sau nicio situație nu este definită în realitate de parametrul cu valoarea medie.
Nu-mi plac mediile, nici banalitatea, nici automulțumirea. Prefer riscurile, provocările, greșelile, impulsivitatea. Așa îmi place mie – deși uneori am perioade în care mă complac în tergiversare, contemplație, nemișcare.
Contradicție? Nu! Doar fețele inerente ale oricărei monede! Chiar așa, cum ar fi o monedă medie, nu o monedă cu două fețe?
Philean's Weblog 