Întrebarea nu este a mea – este a doamnei Mungiu:
ENIGMA LUI MUNGIU: ”DE UNDE ACEASTĂ CONŞTIINŢĂ DEŞTEPTATĂ PESTE ANUL NOU LA POPORUL PLICTISIT?”
Nu-i contest doamnei Mungiu dreptul de a-și exprima propriile opinii sau de a găsi răspunsuri la propriile ei întrebări. De fapt o apreciez pentru acest lucru – este un om puternic, indiferent dacă îmi plac sau nu opțiunile sau explicațiile ei.
Așa că îi dau un răspuns, din perspectiva mea.
În 89, nu exista Internet, nu existau telefoane mobile, comunicarea era propagandistică sau nu era deloc, oamenii obișnuiți nu beneficiaseră de dreptul la liberă deplasare în Europa și aproape în toată lumea, accesul la informație era strict limitat, în ciuda educației obligatorii. Este drept că lucrurile au evoluat de la o scînteie, aprinsă poate cu ceva ajutor. Dar nimeni nu poate spune că numai acel „ajutor” a dus la decolarea elicopterului lui Ceaușescu, care l-a șters literalmente de pe fața pămîntului.
A existat o scînteie, a existat un ajutor, dar oamenii, sințindu-se dintr-o dată liberi, alergau de căpiați de colo-colo, în încercarea de a contribui cumva la schimbarea (în bine, așa cum era percepută) ce se producea sub ochii lor. Pentru mulți, ieșirea pe stradă pe 22 dec 1989 nu a fost rezultatul manipulărilor, ci dorința fiecăruia de a se manifesta în public în mod voluntar, de a spune ce are de spus, de a fi parte la ceva ce părea atunci frumos. Mulți nici nu știau ce vor, nu știau ce să ceară, nu puteau spune în cuvinte ce trebuie să se întîmple, dar SIMȚEAU că nu pot sta deoparte. Nu exista decît un post TV. Nu existau canale alternative, cu excepția comunicării din gură în gură. Dar oamenii s-au mobilizat. Nu discut acum rezultatele și cum au întors unii în favoarea lor manifestarea libertății oamenilor – cei care nu voiau să se întineze valorile comuniste. Spun doar că spontan, mulți oameni au sesizat oportunitatea de a arăta că sînt liberi și au simțit nevoia de a fi alături de alții ca ei. Și s-au revărsat pe străzi!
Mi-aduc și acum aminte cum oamenii aduceau ceai cald soldaților care apărau ”democrația” nou apărută. Cum alergam pe stradă în acele zile, neștiind unde este mai util să particip – la metrou unde oamenii se lăsau voluntar să fie percheziționați , la locul de muncă unde apăram „secretele” industriei de apărare din țară, pe stradă la manifestații. Dar ceea ce m-a impresionat în acele zile cel mai tare a fost ceva ce a zis cineva într-un autobuz supra-aglomerat, cînd încercam să mă strecor înăuntru, fără mari speranțe. Am auzit o voce spunînd: „Haideți să ne înghesuim acum de bună voie, ca să mai facem puțin loc să se mai suie și alții, că și ei sînt la fel ca noi!” Acesta era spiritul! Apăruse ideea de coeziune, se simțea în aer disponibilitatea de a contribui, în mod voluntar și fără interese personale, la binele comun.
În aceste zile, simt același spirit la oamenii care manifestează în toată țara. Eu nu am putut ieși din casă – și mă simt vinovată pentru acest lucru. Dar am privit în jur, la cei care protestează pe stradă, în ciuda frigului, oboselii, propagandei și jignirilor din mediul public.
Cînd un guvern „emanat” (ca să folosesc un termen devenit astăzi perimat, dar care în 1989 era un neologism) de un partid condus de un infractor dovedit încalcă normele democratice pentru a-și impune interesele personale și de grup, noaptea la adăpostul întunericului (minții) – oare mai este nevoie de vreo manipulare pentru a-i face pe unii oameni să protesteze energic? Mă refer la cei conștienți, cei care înțeleg că acesta poate fi doar începutul unor abuzuri exercitate în numele unei legitimități aparent absolute și de necontestat (pentru că cei care violează statul de drept au pretenția să se respecte cu strictețe celelalte legi, care le apără lor poziția) – dacă nu există nicio opreliște?
Oare fapta în sine a guvernului PSD nu este suficient de gravă pentru a-i face pe cei care înțeleg consecințele acestui modus operandi să iasă din pliciseală, să uite de lehamite și să iasă să-și apere drepturile în mod explicit?
Astăzi oamenii au acces instantaneu la multiple surse de informare, și oricîte „adevăruri alternative” ar exista, unii pot face foarte clar distincția dintre știri reale (acțiuni, fapte vizibile) și manipulări, minciuni, fake news – indiferent cum le-am spune.
Am avut ocazia să merg anul trecut să vorbesc cu niște copii de 15 ani de la un liceu din București – au reușit imediat să înțeleagă diferența dintre fapte și opinii, iar apoi recunoșteau imediat enunțurile care „abureau”, ca și pe cele care transmiteau date verificabile și concrete.
Deci numai de iresponsabilitate și de reacții cauzate de manipulare nu-i bănuiesc pe cei care par să fi uitat de confort, care au ieșit din nepăsare, pentru a-și apăra drepturile și principiile democației – în frig, în noapte, cu riscul de a se îmbolnăvi sau de a avea probleme la locul de muncă. Ei nu vor să-și scape pielea! Ei vor să-și apere valorile!
Atîta vreme cît n-au fost atinse elementele de bază ale democrației, mulți oameni s-au detașat de „mocirla” politică. Și-or fi zis: „lasă-i să se bălăcărească între ei, n-au nevoie de noi” ca arbitri.
Dar cînd fapte clare arată că există riscul să ne întoarcem la dictatură, este evident (cel puțin pentru mine) că nu manipularea i-a făcut pe oameni să se manifeste public, cum nu manipularea îi mai poate opri oamenii de pe stradă, care în fond nu fac altceva decît să protejeze democrația!
Așa că, doamna Mungiu, nu mai comparați mere cu pere. Nu mai comparați amorțirea de la alegerile din 2016 (cînd era vorba de a lua activ partea unei minorități politice) cu trezirea din ianuarie – februarie 2017 (cînd este vorba de apărarea principiilor de bază ale democrației în România).
Sper ca oamenii să reziste în continuare în frig și în disprețul guvernului și al conducerii PSD-ului, pînă la găsirea unei soluții bune pentru țară și pentru oamenii ei. Sper să simtă respectul meu și să acepte recunoștința mea pentru ceea ce fac. Și mai sper să mă ierte pe mine și pe cei ca mine, care nu reușesc să iasă pe stradă, dar care psihic și emoțional sînt alături de ei.
#rezist cum pot eu
Philean's Weblog 