Există o butadă – ceva de genul „Gunoiul unuia, averea altuia!” Cam așa pare să fie și cu succesul – succesul unuia, insuccesul altuia, și viceversa.
Mulți privim la diverse persoane care par să aibă totul în viață și poate că, fără să spunem întotdeauna cu voce tare, am vrea să avem și noi ceea ce au ei. Dar suntem dispuși să facem ce au făcut ei? Această întrebare ar trebui să ne mai domolească invidia și părerile de rău.
Mai spunea cineva că, pentru a avea succes peste noapte, este nevoie de vreo 20 de ani de muncă intensă. Iată și o imagine sugestivă:
Auto-cunoașterea este o metodă de a alege, în cunoștință de cauză, ce vrem de la viață. Și trebuie să găsim răspunsuri la nenumărate întrebări!
- Dacă îmi place confortul, pot ajunge vreodată un sportiv de top?
- Dacă se vede imediat pe chipul meu când spun o minciună, pot fi un agent de vânzări faimos?
- Dacă nu îmi plac schimbarea, riscurile și neprevăzutul, pot să plec să fac înconjurul lumii pe bicicletă?
Sunt de acord că dezvoltarea noastră este o activitate fără început și fără de sfârșit, cum cred că în viață trebuie să încercăm orice putem, pentru că altfel nu vom ști niciodată, din sursă sigură, ce ne place, ce putem face și ce nu.
Dar de la încercare la profesionalism și rezultate de top este o cale lungă, pe care doar cel ce este dispus să accepte ceea ce conține partea de iceberg de sub apă, mult timp, cu voință de neclintit pe termen lung, o poate parcurge, ajungând la succes, la faimă și la senzații altfel indisponibile.
Oricum, a defini în mod absolut succesul este o sarcină extrem de grea, dacă nu chiar imposibilă. Pentru fiecare dintre noi, succesul poate însemna altceva. Mi-aduc aminte că la o întâlnire cu foștii colegi de facultate, la citirea catalogului, fiecare trebuia să menționeze pe scurt cel mai semnificativ succes avut în anii de după absolvire. Ceea ce mi s-a părut interesant este că mulți au considerat că cel mai mare succes al lor este bucuria de avea copii, nicidecum premiile științifice, cercetările sau alte activități care le-au adus faimă în domeniul nostru de activitate.
Din acest motiv, invidia este boala oamenilor superficiali și comozi, iar comparația continuă cu cei mai mari performeri din diverse zone nu este doar o rețetă pentru nefericire, dar este în primul rând o absurditate, pentru că oricine a trecut vreodată prin școală nu cred că nu a aflat că nu poți aduna mere cu pere, deci nu poți compara o categorie cu o altă categorie.
Putem aprecia succesul altora, ne putem dori să avem puterea lor de a lupta pentru o idee sau pentru a atinge un obiectiv, putem învăța de la ei ce înseamnă efortul, disciplina, perseverența, Dar degeaba ne dorim să fim în locul lor, pentru că de fapt invidiem niște consecințe, pe care nu le putem avea fără a fi trecut prin ceea ce au trecut ei, la vedere sau nu.
Cine știe definiția succesului în viață? Dar a insuccesului? Spuneți-mi-le și mie!
Philean's Weblog 