Viața de copil introvert

Mi-am început viața cu dificultăți de vorbire – am vorbit târziu, greu, iar mulți ani am refuzat să vorbesc cu persoanele străine. Îmi trebuiau mai multe ore să mă obișnuiesc cu cineva și, cu cât se băga mai mult în sufletul meu, cu atât creștea retragerea mea.

Lumea mea adevărată era sub masă – acolo era fortul meu, în care eram cine voiam eu să fiu, fără să fie nevoie să interacționez, să explic sau să mă comport „ca un copil bine educat”.