Numele meu este Mia

Ghiciți personajul!

„Hello! My name is Mia and these are my never yet told thoughts.

My mother keeps calling me Minta, so I never come when she calls me. Unless I hear something and I am curious to see what she’s doing! Sometimes, if she is unwell, I come even if she doesn’t call me, so I am a nice being, am I not?

Funcția și persoana

Mulți oameni care ajung într-o funcție, mai înaltă (de exemplu, președinte de țară sau prim ministru) sau mai puțin înaltă (director sau un șef oarecare), încep să confunde funcția cu propria persoană și au impresia că ei, ca persoană, sunt funcția!

De regulă, o funcție (poziție, post, rol – cum vrem să-i spunem) vine la pachet cu o serie de responsabilități de asumat, reguli și condiții de respectat, obiective de atins și activități de realizat – în cazul unui om echilibrat, bine intenționat și integru. În alte cazuri însă, omul crede că funcția îi este (pre)destinată și folosește „pe persoană fizică” puterea sistemului care l-a pus în funcție. Adică în interes personal și în interesul adulatorilor de serviciu, fără legătură cu interesele sistemului care l-a promovat.

În ce țară trăim?

Azi aplic metoda inversă de transfer. Redau aici ce am scris azi pe FB, pornind de la un articol de pe pressone:

Fețele mele

Citeam zilele trecute despre auto-cunoaștere și creșterea toleranței față de anxietate.

Oare de ce unii declară public că au intoleranță la lactoză sau la gluten, dar puțini își recunosc intoleranța la incertitudine, nesiguranță, diversitate, anxietate sau la alte stări, situații și emoții cu potențial distructiv?

De ce unii își demonstrează clar intoleranța, fobiile și lipsa de empatie, deși nu și le recunosc, pentru că le botează cu denumiri ce par poztive din perspectiva lor – respect față de tradiții, iubire de neam și alte -isme incongruente cu perioada actuală (rasism, comunism, conservatorism etc.)?