Când eram la școală, îi invidiam pe colegii care aveau prenume de sfânt – aveau și zi de naștere, și zi onomastică – prilej dublu de cadouri (cărți și dulciuri, cum era pe vremea mea)!
Apoi, la înscrierea la facultate, o viitoare colegă era super stresată, pentru că formularul tipărit ce trebuia completat nu prevăzuse suficient spațiu pentru scrierea numelui candidatului (în cazul ei, care avea numele de familie compus din 2 nume și vreo 3 sau 4 prenume). Așa că am început să-mi pun întrebări dacă este într-adevăr bine ca fiecare să aibă un nume foarte lung.
După ce am devenit adult, mi-am dat seama că este bine că am un nume scurt și un singur prenume, în spiritul principiului simplității, care m-a cucerit iremediabil!
Voi ce credeți? Ați schimba ceva la numele sau prenumele vostru?
Philean's Weblog 