Să nu ne mai punem contra naturii!

Mamei nu îi plăceau florile tăiate și, în special, nu îi plăceu calele și gladiolele. Buchetul de mireasă a fost făcut din cale, iar de ziua ei, în august, în fiecare an primea gladiole.

Fotografie de Ellie Burgin pe Pexels.com

Despre mânie și intoleranță

Azi am cedat și m-am enervat cumplit. Eram pe stradă, veneam de la cumpărături, cu sacoșe enorme de care trăgeam din greu, iar unul, cu mașina, s-a urcat pe trotuar, razant în fața mea. Problema este trotuarul – mai îngust de un metru, că, pe la mine prin cartier, nimeni nu s-a gândit că trăiesc și pietoni, nu doar mașiniști. I-am zis că e nesimțit – mă văzuse, dar ce contează, fiecare cu propriul interes, fără nicio grijă de altul. Bine c-am scăpat nebătută, că de la volan a coborât o namilă amenințătoare.

Singurătate

În ultima vreme, începută de demult, mă fascinează singurătatea. Singurătatea nu ca formă de însingurare, ci ca metodă de detașare, de apărare a sinelui.

Privind în jur, mult timp am considerat că singurătatea este rea sau mi s-a spus că este grea.

Zile frumoase

Există zile care nu sunt frumoase?

Tot mai buni

Schimbarea, zicea cineva, nu este în sine nici bună, nici rea. Acceași schimbare poate fi înspre mai bine pentru unii, sau înspre mai rău, pentru alții.

Ce materii ar trebui să studieze elevii la școală?

Am tot citit despre părerile că azi copiii au la școală materii de care nu au nevoie în viață, care ar trebui eliminate din programa de studii.

Nu discut aici despre calitatea predării sau a manualelor, ci de părerea generală că studiile ar trebuie să includă doar materiile considerate „utile”.

Pare că „util” este folosit de multe ori ca un eufemism pentru „plăcut” sau „ușor”.

Reacții la „Să fac ce spune popa sau ce face popa?”

Acum 2 zile am scris despre oamenii dintr-o organizație. Și m-am referit la dilema: „Să fac ce spune popa sau ce face popa?”.

După ce am făcut public textul, mi-am dat seama (cam târziu) că unii, citind titlul, își vor închipui că articolul are un conținut complet diferit, respectiv legat cumva de biserică și de „popi”.

Să fac ce spune popa sau ce face popa?

Tot citind de prin cărți și articole din ultima vreme, am sesizat o tendință – când se vorbește despre oamenii dintr-o organizație, nu mai apar cuvinte ca personal, angajați, resurse umane sau altele de acest gen, ci se folosește pur și simplu „oameni”, sau oamenii din organizație sau membrii echipei organizației.

De ce? Pentru că nu putem vorbi de „angajați”, adesea cu sensul de „executanți”, și în același timp să ne așteptăm ca acei oameni să fie implicați, dedicați și entuziaști. Nu este doar o nuanță de vocabular, ci o schimbare de abordare, aș zice eu.

Pașaportul biologic

Nu știam, și de fapt nici acum nu mi-e foarte clar, ce înseamnă pașaportul biologic.

Dar, cum eu fac analize de sânge minim de două ori pe an, de aproape 15 ani, pot spune că și eu țin evidența, într-un fișier excel, a valorilor diferitelor mărimi determinate în laborator la fiecare serie de analize.

Timp, timpuri, ipoteze

Prin 199o, am cunoscut un american, venit în grabă la București, să vadă cu ochii lui ce se întâmpla la noi. Era născut, crescut și educat în SUA, dar părinții lui erau români și în familie se vorbea deseori despre România, așa că a dorit să vadă singur cum era țara pe care ai lui o părăsiseră de nevoie.

Din prima zi a început să ne demonteze miturile și prejudecățile despre America. El ne spunea că, în general, SUA nu seamănă nici pe departe cu ceea ce vedeam noi pe vremuri în serialul Dallas, că există mulți oameni care nu călătoresc în afara statului în care s-au născut, că nu este totul roz și nemaipomenit. Și ne recomanda să nu ne dorim așa ceva – adică să avem o țară în care totul să devină roz și nemaipomenit peste noapte, pentru că este imposibil, așa ceva nu există nicăieri.